Un fir de iarba verde crud
Eram de cand ma stiu pe lume...
In preajma mea atata prund...
De nu crestea nimeni ca mine...
Si eram mandru si frumos
Pustietatea-mi era mama
Si ma simteam victorios
Nici de-ntuneric n-aveam teama...
Paream a fi nemuritor...
Si soarele-mi parea dator...
Si-n tot prundisul...domnitor
In tara mea fara popor...
Dar intr-o zi, cu nesimtire
O margareta de niciunde
A aparut ca din minune
in a mea tara, langa mine...
albe petale ca un vis
si mijloc galben, ca un soare...
un trup din lumi de nedescris
crampei din cer plin de spelndoare...
m-a cucerit intr-un minut....
cu fata-i splendida , tacuta...
i-as fi dat tot ce-aveeam mai sfant,
doar sa-i sarut frunza marunta...
dar ce nevinovata ea
privea spre bolta mea de stele
si toata lumea o privea
crezand in dorurile mele...
pentru o clipa m-a durut
si ofilit,m-am intristat...
eram candva si nu demult
al lumii mele imparat...
dar ea, tacuta, zambitoare
plina de har si-ntelepciune
mi-a daruit alta culoare
prundisului uitat de lume...
se asorta cu al meu verde
si ma privea imbietor...
parea ca visul meu se pierde
de-a fi un print nemuritor...
si cred ca-n taina ea ma vede
cum plang pierdut al noptii zbor
si cred ca-mi stie a mea sete
sa fiu stapan al florilor...
dar,Doamne, cat e de cuminte
cum ma priveste intelept...
si ma intreb acum ce simte
cand sunt ironic si destept...
si parca vantul imi sopteste
pe-al frunzei cant , imbietor
ca de o viata ma iubeste
pe cand era un fir de dor...
"esti firul meu de iarba crud...
Esti singurul meu viitor...
Din clipa-n care m-am nascut
Te vad naltandu-te usor...
Esti tot ce am , tot ce-am avut
De ce esti trist, mereu stingher?
ti-e trupul frant de nori si vant...
nu simti ca te astept si sper?
Da, te ador, te-mbrac in stele
Si printe ele te cuprind...
Esti al meu vis , a mea tacere...
In al meu gand vreau sa te prind..."
Asa-ncepuse jocul nostru
Eu o priveam, ea ma privea
Si am ajuns sa plang ca prostu
Cand o secunda nu-mi vorbea...
Si au trecut zilele-n fuga...
Si noptile s-au petrecut
Si teama mi-e ca vara lunga
In toamna azi s-a prefacut...
Si eu ma duc si tu te duce
Nici eu nu-s print , nici tu o stea...
Si in prundis ne-om pune cruce
Eu, langa margareta mea...
Dar primavara nu-i departe
Si ne-om intoarce iarasi vii
Dar intr-o inima vom bate...
Ea floare, eu , prundis voi fi...
am inteles ca de la ura
e doar un pas catre iubire
si nu ascult cand o faptura
imi jura ca singur e bine!
Publicat de: mirela cāmpan la data de: 26-07-2011, 11:07 pm
Cuvinte cheie:
destin