Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     Cuvântul mamei - back


Cu mulţi ani apoi, pe când tot ce mi se spunea părea a fi ireal, aveam obiceiul de a face totul pe dos, una pentru a nu asculta şi a ieşi în văzul prietenilor mei, şi a doua de a o vedea pe mama cum face eforturi disperate, pentru a-mi dovedi, că are dreptate în ce spune. Şi aşa mi-au rămas în memorie amintiri şi episoade ce azi le-aş face întocmai după spusele ei, măicuţei mele.
Odată, pe când începusem şi eu a merge la şcoala, o aud pe maica zicându-mi: “Ţine calea dreaptă şi nu te abate din drum, nu scurta calea spre şcoala prin bălării şi spini, vei ajunge la ore, fie plin de noroi, fie cu ghiozdanul terfelit şi cărţile ude”. Şi eu, copil cuminte am ascultat, cu încă doi băieţi am tăiat-o repejor exact prin bălării şi spini, hârjonindu-ne şi alergând, până când dintr-un cotlon un şarpe ne-a tăiat calea, şi acum ca şi atunci; frica de şerpi era maximă; cu gândul că mă putea prinde lighioana, am abandonat şi ghiozdan, şi prieten, dar şi jumătate din cracul pantalonului tot în bălării a rămas, fugeam de mâncam pământul. La şcoala nici nu băgasem de seama că un papuc nu-l mai aveam, şi nici ghiozdan, şi nici jumătate din pantalon; au râs colegii şi m-au poreclit “Izmănut㔠.
Eh, asta de mult, dar am crescut, am ajuns şi în clasa a şasea. Băiet mare spunea mama, avea bază în mine, sau cel puţin aşa îşi dorea, dar eu aveam grijă să ţin cuvântul mamei la icoană (până când nu mai se ivea ocazia să-l încalc şi se ivea des). În toate sâmbetele se ţinea târg în sat, târg de vite de păsări, de produse agricole, de hamuri, de funii, de sate şi de toate cele ce vrei şi ce nu vrei găseai în târg.
Mama mai avea unu mic, de tată, frati-miu, care de câte ori te uitai la el era fie ud, fie flămând, fie plângea de alunga câinii de pe uliţă. De aceea mama îmi puse un coş de răchită plin cu boţuri de brânză şi calupuri de unt, pentru a le vinde şi a lua pe ele, cuie şi caiele, pentru cai şi gard, pentru a întări porţile şi grajdul. Eu, băiet ascultător ce mă aflam, am târguit cele cerute de mama, căci cuvântul ei era greu, dar şi drumul spre casă, nu era tocmai uşor, căci cu oarece timp în urma tata, Dumnezeu să îi dea odihna, tare mă mai iubea, îmi făcuse o frumuşică de praştie numai din lemn şi piele tocmai bună pentru a ţinti, cu caiele şi cuie, în te mir ce, şi aveam ţinte, baba Safta şi al ei cojoc, coşul Rădiţei, caii ce-şi aşteptau liniştiţi stăpânii, liniştiţi până ce un cui bont se nimerea să îi pişte şi să o taie din loc, spre bucuria şi distracţia mea. La mama am ajuns, în coş mai aveam cât doi pumni de cuie şi unul de caiele, căci nu a mea era vina că drumul era lung şi ţinte multe. Multe au fost şi curelele mamei ce ţinteau pantalonii mei, fără a da nici măcar o dată greş, când a aflat că brânza şi untul s-au ieftinit, iar cuielor şi caielelor, tare le-au mai crescut preţul.
Dar mama, ca mama m-a iertat şi tot îmi spunea: “Puiul mamei!”. A iertat şi atunci când căutând în beci a mai găsit doar borcanele de dulceaţă, goale bineînţeles, şi atunci când eram să dau foc magaziei de scule a lui moş Petru, tâmplarul satului, la care mama mă băgase ucenic, sfătuindu-mă să fiu harnic şi cu capul plecat, să învăţ meserie şi să nu dojenesc pe nimeni, mama biata de ea, veşnic mă învăţa să mă închin cu respect bătrânilor şi să cer povaţa la nevoie, să nu fur, să nu sudui, să nu beu şi să trag tutun, la toate se gândea şi stătea cu grijă biata mama, până când seara mă avea în bătătură, căutând cu privirea dacă nu-s pălit ori am vreun beteşug. De unele poveţe am ţinut samă, nu am furat, şi nu am băut tărie, căci aveam exemplu pe unu din sat, unul Ion al Casapei, ce un an era în sat, un an îl luau jandarmii, pentru furt ori tâlhărie. Da’ tutunul am deprins de la un ucenic mai mare al lui moş Petru, unul Vasile Moţ, ce era aproape tâmplar ajuns. Aşa am dat foc magaziei de scule, aruncând cât colo ţigara, când la prânz mama, a apărut pe ne veste în uşa, cu ceva de ale gurii. Dar prăpădul s-a stins repede, şi mama m-a iertat, fiindu-mi leac la tutun, de care nici că m-am mai atins.
Văzând, biata femeie că unul ca mine nu-i de ţinut la curtea omului, m-a dat la internat, la şcoală, la oraş că spunea ea ”Prost nu eşti şi nici nu te văd, băiete, la carul cu boi, du-te în lume la şcoală, să faci ceva meserie de domn” şi aşa am făcut. Am făcut liceul la oraş, la internat, unde de câte ori putea biata mama, venea cu un coş de merinde, biata mama. Noi băieţii, îl găteam până seara, dar nu uitam gustul mult timp. Pe lângă coş, mama nu uita să îmi lase şi un pachet de sfaturi “Băiete, nu te sfădi, nu da cuvinte înapoi dascălilor, căci sunt oameni cu multă şcoală, nu irosi timpul pe străzi, nu te face frate cu tot omul, cântăreşte-l mai întâi” şi multe, multe altele îmi zicea mama, ascultau şi băieţii cu gura căscată, doar clătinând din cap, drept aprobare.
De acuma mai prinsesem şi eu la minte, şi parcă mama îmi vorbea mai pe înţeles iar vorbele ei se lipeau de mine. O vedeam îmbătrânită şi în vacanţe, pe care le aşteptam cu nerăbdare, mergeam în sat şi o ajutam la trebi. Multe se pot spune din acele vremuri pe care le-aş întoarce cu orice preţ, dar ele duse sunt, au rămas doar amintirile. Am ajuns şi “domn” după voia mamei, eu la oraş, ea tot la sat cu frati-miu, încărunţită şi sleită de puteri, întinerea doar când eu, fiul ei cel mare, deschidea poarta, sărutându-i ochii veşnic plânşi. La oraş eram dom’ inginer aşa cum ea spunea mândră la tot satul, după slujba de duminică, sau în sâmbetele morţilor când se adună cu toţi la cimitir, ciorovăind despre vrute şi nevrute.
Aveam la oraş un apartament cu multe camere, în care de câte ori se nimerea mama să vină, nu putea sta decât mult doua zile, plângându-se că se sufoca în casele noastre una peste alta, în care nu aveai nici tu bătătură, nici grajd cu vite, nici fântână. Au început să mă doară şi pe mine oasele, să mă taie în şale, ca pe biata mama, atunci când se plângea de aşa dureri, nu o auzea nimeni sau îi spuneam într-o doară să înghită o aspirină şi să bea un ceai cald. Roata s-a învârtit, deci sfatul meu cu aspirina şi nici ceaiul, ce-l recomandam mamei nu face a trece junghiul şi durerile. Era semn clar, am îmbătrânit.
Frati-miu a rămas în căs’ mamei purtându-i grija până când, a venit la oraş, la mine, şi aşezându-se pe scaun, la intrare, mi-a spus surd “ A plecat!”. Am plâns amândoi îmbrăţişaţi ca doi copii mici, şi parcă viaţa ni se părea total nedreaptă. Am hotărât să vând “blocul”, şi să fac aproape de casa bătrânească o alta, pentru restul zilelor. Aşa am ajuns înapoi în sat, unind ce mama mereu îmi spunea, lumea mea, familia.
Eu cu familia mea, frate-miu cu a sa, în aceeaşi îngrădire, o tablă de sah, cu pioni şi ture cu cai şi nebuni. Din tabla de sah a vieţii lipsea regina - buna noastră mamă.
Fiecare fărâmă a vieţii, a avut parte de poveţele mamei, cuvânt cheie în învăţările de care aveam parte în fiecare zi. Ajuns astăzi, om cu părul alb, tare aş mai întoarce timpul, ca niciuna dintre poveţe să nu-i fie încărcată, şi rău îmi pare, când astăzi îmi amintesc, cât de mult se amăgea mama, când vedea că-i sar peste poveţe. De fiecare dată, când nu-i respectam cuvântul păţeam oarece, ori primeam dojană de la cine ştie ce megieş, ori ajungeam acasă, cu picioarele sau mâinile zdrelite, ori pierdeam pe câte un prieten, datorită vorbelor ce i le aruncam fără a gândi. Am ajuns şi eu ca aceleaşi poveţe să le dau copiilor mei şi abia acum realizez, că cea mai grea meserie din lume, e meserie de părinte. A trece printr-o şcoală poate mai oricine, dar a fi om, în adevăratul sens al cuvântului, poate fi doar acela ce a învăţat Dumnezeieşte cuvântul mamei. În colţ, lângă icoană, o am pe mama, o am pe mama îmbrobodită cu o casânca, iar privirea ei o văd şi azi când blândă, când dojenitoare.
Omule, indiferent daca ai ajuns dom’ sau nu ai avut parte a face carte, cea mai de preţ şcoala este şcoala celor şapte ani de acasă, atunci când poruncitor sau blând, mama ţi-a dat primele poveţe, ca temelie solidă la ceea ce va urma să clădeşti în ani tu.


Publicat de: Carneci Andarache Kazimir Virgil la data de: 02-11-2010, 10:49 pm
Cuvinte cheie: mama | pilda | iubire | Dumnezeu | poveste



 bazat pe 1 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Gelozia, care are ochii legati, nu este numai neputincioasa sa descopere ceva in intunericul care o inconjoara, ea este si unul din acele chinuri a caror menire este de a reincepe neincetat.
Autor: Marcel Proust - Categorie: Gelozie .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 53 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 04-12-2019, 1:27 am

Silvia Bebereche - 18-10-2018, 12:17 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2018, 8:03 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 24-09-2018, 11:31 am

Silvia Bebereche - 22-09-2018, 9:30 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 22-09-2018, 5:40 pm

Silvia Bebereche - 20-09-2018, 9:21 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

elena.armaș
S-a nascut in data de 11-Iunie-1987
Oras: Iasi, Judet: Iasi
Varsta: 33 ani
Texte publicate: 89


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 67 ani
Texte publicate: 17

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects