Mintea bolnava naste insasi moartea propriei fiinte.Rezultatul unui creator logic este ilogicul cand spiritul ia chipul unei macabre fantasme...Acum,puritatea durerii este dovada iubirii.
O perspectiva formata din nimic,dezvoltata in tenebrele inconstientului naste un mod de a trai,inca un pas pe scara infinita a cunoasterii.
O iluzie dintr o simpla privire intamplator intersectata iti cutremura universul,iti darama stelele,stinge soarele si te consoleaza cu luna amara.
In universul contemporan distinct lucrurile au o alta culoare,o alta forma si un alt sens.Conturul abstractului apartine pur si simplu unei alte lumi..Una ce nu va fi niciodata
aceiasi cu alta.Soarele tau lumineaza altfel,iar razele lui nu vor incalzii niciodata planetele universului distinct..
Doar atunci cand doua lumi se contopesc in accelasi univers,dumnezeu exista..Atunci non sensul capata sensul impletit din paralele comune..
Si atunci luptam pentru scopul inexistent ce in final ne va sfasaia sufletul..Cu totii suferim de o nevroza iratiunii cu care ne explicam negatiile.Atunci alegem propria tortura..Atunci ne inducem o boala a cunoasterii supreme.
Cand sentimentele,creatie a psihicului,conduc rationamentul,omul atinge statura de neom,sau mai bine zis, neomul ajunge om,atingand apogeul capabilitatilor si incepe a cunoaste.
Publicat de: Tudosie Irina la data de: 21-01-2010, 8:12 am
Cuvinte cheie:
univers propriu | lume interioara