Stă ascuns sub frunze moarte. Dormitează. Visează că este cald, că este soare. Dar curios din fire, își scoate căpșorul din culcușu-i călduț. Deschide doar un ochișor. Vede albul zăpezii și nu-i vine să creadă. Deschide și celălalt ochișor. Albul nu dispare. Se freacă la ochi, clipește des crezând că încă nu e treaz de-a binelea.
La realitate îl trezește o pală rece, dușmănoasă de crivăț care se năpustește cu furie asupra lui, mai-mai să-l culce la pamânt.
E firav, delicat, plăpând. Cum să-i facă el față turbatului care-i biciuiește obrăjorii și-i îngheață sângele în vene? Își pleacă cu smerenie capșorul la pământ, se incovoaie, doar-doar își va salva plăpânda-i tulpină. Crivățul a devenit de-a dreptul coleric. Vâjâie, urlă, țipă, rupe crengi, se vâră prin scorburi, spulberă zăpada. La un moment dat obosește și se duce la culcare într-o văgăună.
Uf! Bine c-a adormit nebunul! Ghiocelul răsuflă ușurat. Am scăpat de prăpăd!
Pe mantia neagră a nopții apar una câte una nestematele care-i fac complice cu ochiul de acolo de sus. Crăiasa nopții cu fruntea lată și gânditoare varsă lumina peste pamânt. Ghiocelul e cuprins de vrajă. Își vede umbra profilată pe albul zăpezii și se crede foarte important.
Spre ziuă, se face atât de frig încât aude cum îi pârâie clopoțelul și săbiuțele. Dârdâie din toate incheieturile.Îl cuprinde toropeala, o sfârșeală. Se luptă cu somnul. Știe că dacă va adormi nu se va mai trezi niciodata. Când aproape că-și pierduse orice speranță și se crede prizonier al unei lumi congelate, la orizont apare o geană de lumină și de foc. Geana se transformă într-un disc luminos care-și trimite razele dătătoare de viață asupra mititelului aproape înghețat.Încetul cu încetul, ghiocelul se dezmorțește și în sufletul lui chinuit, cuprins de spaima morții apare speranța. De acum nimeni și nimic n-o să-i mai facă vreun rău.
Aude glasuri cristaline de copii. Ce frumoși sunt! Ce râsete! Ce bucurie pe fețele lor! Iubește asemenea tovărășii.
Dar deodată o mânuță îl rupe brutal și-l pune lângă alți ghiocei la fel de nefericiți ca și el.
Ghiocelul își plânge de milă: ,,Scurtă viață am avut! Nu mai bine stăteam eu acolo în pătuțul meu călduț? Scump mi-am plătit curiozitatea!’’.
Publicat de: Liana Ciuchina la data de: 11-01-2012, 8:25 pm
Cuvinte cheie:
primavara | zapada | ghiocei
Curiozitate - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
