CUNOASTEREA MINTII - Un inceput promitator

CUNOASTEREA MINTII - Un inceput promitator

Cea mai aleasã activitate în care ar fi putut fi angajaþi vreodatã oamenii este aceea de a se ocupa de tratarea minþii. -3T 269 (1873)

Cunoaºterea legilor care conduc mintea ºi trupul. - Datoria fiecãrui om, atât pentru binele sãu personal, cât ºi pentru binele umanitãþii, este aceea de a cerceta legile vieþii ºi de a le respecta cu consecvenþã ºi conºtiinciozitate. Acest organism uman, care este cel mai uimitor dintre toate organismele vii, trebuie sã fie bine cunoscut de cãtre toþi oamenii. Ei au nevoie sã înþeleagã funcþiile diferitelor organe interne, precum ºi relaþia de interdependenþã care existã între ele ºi care asigurã o activitate sãnãtoasã a întregii fiinþe. Oamenii trebuie sã studieze influenþa minþii asupra trupului ºi influenþa trupului asupra minþii ºi sã cunoascã legile care le coordoneazã. - MH 128 (1905)

Cuvantul lui Dumnezeu ne invata cum a fost mintea omului la inceput, cand l-a creat Dumnezeu.

Intrebarea 1: Dupa ce model a facut Dumnezeu pe om? Geneza 1,26-27
Gen.1
26 Apoi Dumnezeu a zis: „Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapâneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamântul si peste toate târâtoarele care se misca pe pamânt.”
Fiecare dorinþã îndeplinitã. Adam era înconjurat de tot ce-ºi putea dori inima sa. Avea din belºug pentru îndeplinirea fiecãrei dorinþe. Nu existã pãcat ºi nici vreun semn de decãdere în Edenul cel plin de slavã. Îngerii lui Dumnezeu conversau liber ºi cu drag cu perechea sfântã. Fericiþii cântãreþi aduceau întruna slavã Creatorului prin cântecele lor vesele ºi pline de naturaleþe. Animalele paºnice se jucau, în nevinovãþia lor fericitã, în jurul lui Adam ºi al Evei, supuse cuvântului lor. Adam era în plinãtatea bãrbãþiei, cea mai nobilã lucrare a Creatorului.
Nici o umbrã nu se interpunea între ei ºi Creatorul lor. Ei Îl cunoºteau pe Dumnezeu ca fiind Pãrintele lor binefãcãtor ºi în toate lucrurile voinþa lor se conforma voinþei lui Dumnezeu.
{AH 27}
Iar caracterul lui Dumnezeu era reflectat în caracterul lui Adam. Slava Sa era revelatã de toate lucrurile din naturã.

Gen.1
27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
Prima cãsãtorie oficiatã de Dumnezeu. Dumnezeu a sãrbãtorit prima cãsãtorie. Astfel, aceastã instituþie Îl are la originea sa pe
{AH 26}
Creatorul Universului. "Cãsãtoria este demnã de onoare"; ea a constituit unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om ºi este una dintre cele douã instituþii pe care, dupã cãdere, Adam le-a dus cu sine dincolo de porþile Paradisului. Când sunt recunoscute principiile divine în cadrul acestei relaþii ºi cei doi se supun acestora, cãsãtoria este o binecuvântare; ea apãrã curãþia ºi fericirea neamului omenesc, asigurã nevoile sociale ale omului, îl înalþã din punct de vedere fizic, intelectual ºi moral.

Intrebarea 2: Ce binecuvantari-legi a dat Dumnezeu oamenilor? Geneza 1,28,29
Gen.1
28 Dumnezeu i-a binecuvântat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, înmultiti-va, umpleti pamântul si supuneti-l; si stapâniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamânt.”
29 Si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samânta si care este pe fata întregului pamânt si orice pom care are în el rod cu samânta: aceasta sa fie hrana voastra.

Intrebarea 3: Cand a fost creat, omul avea vreun defect mintal sau fizic? Geneza 1,31
31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.

De retinut
Dumnezeu a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa.
Dumnezeu l-a facut pe om sa functioneze conform unor legi bine stabilite de El, dupa cum urmeaza: . - sa stapaneasca;
- sa iubeasca / sa relationeze : Gen.1,27;
- sa se inmulteasca si sa umple pamantul;
- sa aiba o anumita hrana.
Dumnezeu a facut foarte bun atat pe om, cat si mediul in care acesta traia.

Intrebarea 4: Ce alte legi a mai dat Dumnezeu oamenilor in Eden? Gen.2,3; Gen.2,15-17; Gen.2,24.

Gen.2 - legea Sabatului
2 În ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfârsit lucrarea pe care o facuse; si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse.
Atât Sabatul, cât ºi familia au fost instituite în Eden, iar în planul lui Dumnezeu ele sunt în mod indisolubil legate. În aceastã zi, mai mult ca în oricare alta, ne este cu putinþã sã trãim viaþa din Eden. Planul lui Dumnezeu era ca membrii familiei sã se uneascã în muncã
{Ed 251}
ºi studiu, în închinare ºi recreere; tatãl ca preot al casei lui, iar mama ºi tata deopotrivã ca învãþãtori ºi tovarãºi ai copiilor lor. Însã rezultatele pãcatului, schimbând condiþiile de trai, au împiedicat într-o mare mãsurã strângerea lor laolaltã. Adesea, tatãl abia dacã vede feþele copiilor sãi în cursul sãptãmânii. El este aproape complet lipsit de ocazia de a a-ºi educa sau însoþi mãcar copiii. Dar dragostea lui Dumnezeu a pus o limitã cerinþelor trudei. El Îºi pune mâna milostivã asupra Sabatului. În ziua Sa, El pãstreazã pentru familie ocazia comuniunii cu El, cu natura, a fiecãruia cu ceilalþi.
Întrucât Sabatul este memorialul puterii creatoare, el este ziua mai presus de oricare alta, în care ar trebui sã ne familiarizãm cu Dumnezeu prin lucrãrile Sale. În mintea copiilor, chiar noþiunea de Sabat ar trebui sã fie legatã de frumuseþea lucrurilor naturale. Fericitã este familia care poate sã se ducã în Sabat la locul de închinare, aºa cum Isus ºi discipolii Sãi mergeau la sinagogã - peste câmpuri, de-a lungul malurilor lacului sau prin dumbrãvi. Fericiþi sunt tatãl ºi mama care-ºi pot învãþa copiii Cuvântul scris al lui Dumnezeu, cu ilustraþii din paginile deschise ale cãrþii naturii; care se pot aduna sub copacii verzi, în aerul proaspãt, curat, pentru a studia Cuvântul ºi a înãlþa cântãri de laudã Tatãlui de sus.
Prin astfel de strângeri laolaltã, pãrinþii îi pot lega pe copii de inimile lor ºi astfel de Dumnezeu, prin legãturi care nu pot fi rupte niciodatã.

Gen.2 - legea muncii si a responsabilitatii
15 Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat în gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.
Munca a fost rânduitã pentru fericirea omului. Dumnezeu iubeºte frumosul. O dovadã de netãgãduit a acestui fapt o constituie lucrarea mâinilor Sale. El a sãdit pentru primii noºtri pãrinþi o frumoasã grãdinã în Eden. Din pãmânt a fãcut sã creascã pomi falnici, care aduceau roade ºi împodobeau decorul. Flori frumoase, de o rarã drãgãlãºenie, de toate culorile ºi toate nuanþele, parfumau aerul... Era planul lui Dumnezeu ca omul sã-ºi gãseascã fericirea cu ocupaþia de a avea grijã de lucrurile pe care El le crease ºi ca nevoile sale sã fie satisfãcute de fructele pomilor din grãdinã.
Lui Adam i-a fost datã ocupaþia de a avea grijã de grãdinã. Creatorul ºtia cã Adam nu putea fi fericit fãrã o ocupaþie. Frumuseþea grãdinii îl încânta, însã acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncã pentru a-ºi pune la lucru pãrþile minunat întocmite ale corpului sãu. Dacã fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de sfântã inocenþã, ar fi rãmas fãrã ocupaþie. Dar Acela care l-a creat pe om ºtia ce era necesar pentru fericirea lui; ºi, de îndatã ce l-a creat, i-a dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el. Fãgãduinþa slavei viitoare ºi sentinþa cã omul trebuie sã trudeascã pentru pâinea cea de toate zilele au venit de la aceeaºi autoritate supremã.

Gen.2 - legea credinciosiei
16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina;
17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit.”
Învãþaþi-i pe oameni. - Vorbiþi-le oamenilor despre necesitatea de a rezista ispitelor care se adreseazã apetitului. Acesta este un domeniu în care mulþi eºueazã. Explicaþi-le cât de strânsã este legãtura care existã între minte ºi trup ºi ajutaþi-i sã înþeleagã nevoia de a le pãstra în cea mai bunã condiþie posibilã. - Circularã adresatã medicilor ºi evangheliºtilor, 1910. (CH 543)

Gen.2 - legea familiei
18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a închis carnea la locul ei.
22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23 Si omul a zis: „Iata în sfârsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi „femeie”, pentru ca a fost luata din om.”
24 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup.
Domnul a fost mulþumit de aceastã ultimã ºi cea mai nobilã dintre toate creaturile Sale ºi a avut în vedere ca omul sã fie locuitorul desãvârºit al unei lumi desãvârºite. Însã scopul Sãu nu era ca omul sã trãiascã singur. El a spus: "Nu este bine ca omul sã fie singur; am sã fac un ajutor potrivit pentru el."
Dumnezeu Însuºi i-a dat lui Adam o tovarãºã. El i-a dat un "ajutor potrivit pentru el" - un ajutor corespunzãtor pentru el - o persoanã potrivitã, spre a-i fi tovarãºã - una care putea sã fie una cu el în dragoste ºi împreunã simþire. Eva a fost creatã dintr-o coastã a lui Adam, ceea ce înseamnã cã ea nu trebuie sã stãpâneascã asupra lui (ca fiind capul) ºi nici sã fie cãlcatã în picioare ca inferioarã, ci sã stea alãturi de el ca egalã, sã fie iubitã ºi protejatã de el. O parte din om, os din oasele sale ºi carne din carnea sa, ea era a doua identitate a lui; mãrturie a apropierii ºi ataºamentului plin de afecþiune, care trebuie sã existe în aceastã legãturã. "Cãci nici un om nu ºi-a urât vreodatã propriul trup; ci l-a hrãnit ºi i-a purtat de grijã." "De aceea va lãsa omul pe tatãl ºi pe mama sa ºi se va alipi de nevasta sa; ºi vor fi un singur trup."

Intrebarea 5: In concluzie, ce trebuia sa faca Adam si Eva, ca sa ramana fericiti in Eden?

Cheia fericirii consta in respectarea interdictiei de a manca din pomul cunostintei binelui si raului. Insa calcarea acestei legi a adus asupra omenirii un inestimabil dezastru, atat fizic, cat si psihic - moral, sufletesc si spiritual.

Publicat de: Dinu George la data de: 21-03-2010, 2:46 pm
Cuvinte cheie: cunoasterea | mintii | inceput | promitator | activitate