e-o cumpănă iarna în mine
e-u drum înfundat sau greşit
pe care să treacă nu-i nimeni
spre celălalt cer infinit

şi vin curcubee din vară
se ceartă convinse-n sfârşit
că-n ploaia măruntă de-aseară
nici ziua la timp n-a sosit

şi dăm telefoane la rude
murim să le spunem prin veşti
că doar dumnezeu ne aude
când iar ne-am întins la poveşti

dar şi ce să faci dacă ninge
privesc înspre focuri mai trist
ceva spre iubire mă-mpinge
e sufletul meu de artist

îmi place când iarnă e-afară
mă trage căldura din poli
şi-n inima mea se strecoară
o pace adusă de soli

ce dulce mi-e mie-aşteptarea
de zile de vară cuminţi
când inima ta dă chemarea
spre noptile noastre fierbinţi

şi de-aia simt cumpănă-n mine
această răceală din vânt
ce-o simt ca pe moartea de sine
a ultimei ierni pe pământ

Publicat de: dan camui la data de: 08-02-2012, 4:02 am
Cuvinte cheie: poezie | cumpana