Cum să te-ntreb, iubito, ce mai faci?
Când nu-i, măcar, o frunză prin copaci
Ca să trezească-n mine vreun fior –
Sosit-a timpul sterp al brumelor.

Şi ceţuri grele peste lume cad…
Eu, rătăcind, sleit, pe-al vieţii vad
Nu întrevăd lumini, nici ideal
Căci tot mai rece-i recele real.

Am obosit să tot trăiesc sub ierni…
Tu, cred că vise, încă, tot mai cerni
Şi planuri, bănuiesc, că mai croieşti
Visând o lume dulce – ca-n poveşti.

Eu nu mai port în mine nici un vis
Mă prăbuşesc, trăind în compromis
Căci se lungeşte – atât de grosolan! –
Trena minciunii, de la an la an.

Geam nu privesc; deja, la mine-n suflet,
E ceaţă şi-al urâtului răsuflet…
Tu mai visezi frumos? Ce bine ar fi
Cu tine să visez – cât te-aş iubi!

Dar cum să-ntreb, iubito, ce mai faci?!
Când nu-i, măcar, o frunză prin copaci
Ca să trezească-n mine vreun fior –
Sosit-a timpul sterp al brumelor…

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 22-11-2011, 12:52 pm
Cuvinte cheie: de dragoste | depresii de toamna

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii