te iubeam, da, ar fi trebuit să ştiu cât,
cum în ochii tăi îmi îmbăiam sufletul,
bucuria cu care aşezam mâna pe umăr,
peste ea, tâmpla, simţind acolo, calde,
mâna şi tâmpla ta

te iubeam, cine ar fi ştiut înţelege de ce,
cum coboram în fiecare zi un munte
când sufletul tău îmi cuprindea umerii
şi priveam uimiţi legănarea tăcută a mării
când soarele trecea sub linia orizontului;
păstram un timp arămiul lui pe tâmple

io, hoo, o, hoi, cântau ţiganii pe plaja arsă
cântam şi noi, ne roteam, mă înălţai, râdeam
braţele mele aripi, braţele tale ramuri, te iubeam
cât te mai iubeam; singură, acum când
iarna îşi trece palma rece peste nisipul ud…
ascult tânguirea mării

dar vine cineva… tu…
cum vor să se rupă băierile gândului, sufletului
să se întrupeze în început de martie globule albe,
globule verzi legând două câte două inimi
ghioceii

Tweet

Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:44 pm
Cuvinte cheie: ganduri, singuratate

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii