eu n-am să te iubesc mai mult de-atât
şi nici mai puţin, cu siguranţă
clipa ce-a murit când m-ai durut,
acum nu mai are importanţă
am să zbor pe cerul meu albastru
între nuferi am să dorm o noapte
n-am să te mai chem Stephan,
ci visul meu nebun mereu aproape.
mâine-am să te scriu pe altă filă
şi-am să-ţi pun şi-alt nume, poate,
iar din existenţa-mi clorofilă
am să remodelez zefirul care
îţi va mângâia tăcut obrazul.
................................
aşteaptă tramvaiul –
de azi sunt vatmanul şi-am schimbat macazul –
te aştept în staţie la patru…
iar dacă nu vii, nu-i nicio mirare
te aştept şi mâine şi-o viaţă
şi-ai să aştepţi tu...

Tweet

Publicat de: Mariana Fulger la data de: 06-03-2011, 6:00 pm
Cuvinte cheie: Cum nu se moare de triste | poezie | marianafulger

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii