Am rămas fără haină, de bună
Când era viața mea o saia,
Astărit cald îmi este cu pielea,
Vreau să uit, minunat cum era!
Am rămas fără slujbă, de rea.
Când era viața mea - o viroză;
Netratat rece mi-e la ciolane,
Vreau să uit injectat de o roză!
Am rămas fără casă, de tot,
Când era viața mea o livadă...
Părăsit rece-cald - ce contează?
Vreau să uit și să iert, ca dovadă!
... C-am rămas unul eu, și cu voi:
Cum e ea, viața noastră-i frumoasă!
Împreună noi toți, face-om noi;
Mai zidim mai cârpim haine-n casă
Însă Doamne - Lumina; Lumina ne-o lasă!
Publicat de: Marangoci Elvis Constantin la data de: 24-01-2014, 1:47 am
Cuvinte cheie:
Voi | Imi sunteți | Poporul/casa/haina | Unirea/iubirea | Dor de țara mea/de tine