n-a mai rămas nimic din păduri
doar câteva frunze şi lemne
din cer când ne-ajung cu arsuri
copaci risipiţi ne fac semne

şi nu mai au loc pe pământ
potopuri din nou să se nască
un vis ca un om foarte scump
pădurea-i în cer ca sa crească

zăpezi şi zăpezi prea întinse
se strâng prin copaci călători
ce vin iar cu focuri aprinse
prin cerul ce-i tras de cocori

şi nu-mi mai doresc niciodată
sa ningă oricât de frumos
când cerul se umple deodată
de ierni spulberate de jos

de unde nu sunt nici paduri
doar frunze căzute prin lemne
din sufletul meu cu arsuri
copaci fug în cerul de semne

Publicat de: dan camui la data de: 22-02-2012, 12:56 am
Cuvinte cheie: poem | copaci in cer