Fara Poza

-De ce eşti aşa de rece? Răspunde-mi ! Crezi că e bine ce faci? De ce te minţi ? Nu reuşeşti să faci nimic, nu poţi face nimic, nu ai puterea şi voinţa necesară. Nu vezi că devi din ce în ce mai mult un suflet mediocru? Ţi-ai stabilit standarde , credinţe, înfăptuiri şi acum aştepţi. Aştepţi clipa de glorie când vei putea privi de acolo, de sus însă acum nu faci nimic. Pentru tine, acum ar trebui să înceapă munca. Muncă crâncenă, încruntată, vioaie. De acum trebuie să te închizi, să-i laşi la o parte pe toţi şi să-ţi vezi doar ţinta. Dar tu de ce îmi pui atâtea obstacole? De ce devi sentimentalist când eu vreau să fiu crudă şi rece? Ah, suflet mut, de ce mă contrazici tot timpul ? Implementează-ţi asta: nu ai nevoie de nimeni! Tu trebuie să devi rece şi să-ţi arăţi sensibilitatea atunci când va fi momentul, sau uită de sensibilitate, uită că eşti un suflet de adolescent, pleacă şi lasă totul în urmă, priveşte viitorul ce te aşteaptă. Dar trăieşte în realitate, fă-i loc să-ţi cotrobăie prin cămare, prin viscere.Nu uita că ai mult de muncit, că ai mult de suferit, că trebuie să te adaptezi. Nu uita că ai să plângi nopţi întregi şi te vei trezi dimineaţa, vei deschide " sertarul falsităţii" şi-ţi vei scoate masca cu zâmbetul senin ,pe care ţi-o vei monta mecanic şi astfel vei părea ca orice om, nu-ţi va ştii nimeni suferinţa. Asta înseamnă eroismul tău: să nu-ţi ştie nimeni suferinţa ! Oh, suflet livid, apasă pe butonul de autodistrugere şi fă-te bucăţi, vreau să scap de tine. M-am săturat de sentimentalism, m-am săturat să tânjesc după iubire, după sărutări , după braţe calde! Toate acestea sunt deşertăciuni! Tu fii sincer cu tine şi când va sosi clipa, fii sincer şi cu ceilalţi, dar numai când va sosi clipa ! Până atunci prefă-te sobru, rece. Până atunci calcă-ţi peste dorinţe şi mai bine să suferi acum ca să-ţi vezi scopul împlinit. Ah, suflete, mi-e frică că din cauza ta nu voi mai putea să ajung la ceea ce mi-am propus, mi-e frică că te voi asculta şi că voi deveni una cu tine, mi-e frică să nu cad în plasa mediocrităţii în care ai tendinţa să cazi şi tu. Dar mă voi îndârji, te voi scoate întotdeauna din foc şi-ţi voi bandaja rănile cu insensibilitatea de care ai nevoie, acum. Mâine poate va fi momentul să-ţi dezvălui adevărata faţă, însă acum vei muri pentru a te naşte încă o dată.
Ascultă-mă! E cel mai bine aşa! Nu-mi mai pune piedici, nu te mai gândi la fericire, pentru că nu există. Lasă-i să plece pe cei care te iubesc, va fi mai bine acum să scapi de ei, iar atunci când va sosi "momentul", se vor întoarce dacă sunt destinaţi ţie. Însă, dacă nu se vor întoarce ai să observi că nu-ţi erau folositori, că nu au fost pentru tine. Lasă-i pe toţi în urmă! Mergi pe stradă tăcut, fals, calm chiar dacă înlăuntru-ţi clocoteşte. Uită de tine, pentru puţin , cât e nevoie şi apoi... Când va sosi clipa, vei deveni invincibil şi îţi voi da voie să iubeşti , îţi voi da voie să visezi. Dar, până atunci, munceşte! Munceşte până la epuizare , fără să ştie nimeni...!
- Aşa am să fac..,răspunde sufletul meu resemnat...

Tweet

Publicat de: Constantin Florina la data de: 17-02-2014, 8:50 pm
Cuvinte cheie: suflet | insensibiltate | rece | eroism | voința

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii