Băiete, dacă-i iarnă de iarnă să vorbim:
Zăpada cade, tandră, pe cruci īn ţintirim...
Tu stai ascuns sub vălul molatic de omăt
Eu gust din deznădejde cu dānsa mă īmbăt.
Şi cum mă muşcă vāntul, cu dinţi īnfometaţi!
Privesc, īn amintire, īn ochii tăi curaţi...
Īn clipa īngheţată, cu adāncimi de-abis,
Te īntreb: ai fost aievea sau doar numai un vis?
Un vis ce s-amăgească banală viaţa mea...
Nici nu ştiu, zaci sub ţărnă? Eu aş muşca din ea!
Din lutul plin de trupuri şi nepăsare grea
Dar poate eşti departe, pe o albastră stea
Şi mă priveşti cu ochii tăi, trişti şi azurii
Şi, poate, pe acasă o clipă-ai vrea să vii...
Dar dac-ai vrea, băiete, să vii de ce-ai plecat?!
N-o să-nţeleg, vreodată nu-ţi fie cu bănat!
Ştiu că vorbesc aiurea, n-ai cum să īmi vorbeşti
Dar cred, fără de preget, că-i bine unde eşti;
Că e aşa odată şi odată, voi afla
Tu doar păstrează-mi colţul, pe-albastră steaua ta!
Pānă atunci, pe-aicea, cu silă rece-mi duc
Banalul trai īn lumea īn care, singur cuc,
Mă simt fără privirea şi fără glasul tău...
Ştii, sunt tot mai apatic dar şi meschin şi rău.
Dar n-am venit la tine ca traiul să-mi jelesc
Ştiu: te-ai simţi ca naiba, de-aş deveni grotesc;
Am vrut - puţin, băiete, ca să-mi ţii de urāt...
O, cum se zbate vāntul simt că mă ia de gāt!
...Şi dacă tot e iarnă de iarnă-am pomenit,
Tăcerea ta adāncă, cu mine a vorbit;
Eu mă īntorc la lumea īn care traiu-mi duc
De cānd te-ai dus de-acasă precum un pui de cuc.
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 17-03-2015, 10:15 pm
Cuvinte cheie:
depresie