Băiete, dacă-i iarnă – de iarnă să vorbim:
Zăpada cade, tandră, pe cruci – în ţintirim...
Tu stai ascuns sub vălul molatic de omăt –
Eu gust din deznădejde – cu dânsa mă îmbăt.

Şi cum mă muşcă vântul, cu dinţi înfometaţi!
Privesc, în amintire, în ochii tăi curaţi...
În clipa îngheţată, cu adâncimi de-abis,
Te întreb: ai fost aievea sau doar numai un vis?

Un vis ce s-amăgească banală viaţa mea...
Nici nu ştiu, zaci sub ţărnă? Eu aş muşca din ea!
Din lutul plin de trupuri şi nepăsare grea –
Dar poate eşti departe, pe o albastră stea

Şi mă priveşti cu ochii tăi, trişti şi azurii
Şi, poate, pe acasă – o clipă-ai vrea să vii...
Dar dac-ai vrea, băiete, să vii – de ce-ai plecat?!
N-o să-nţeleg, vreodată – nu-ţi fie cu bănat!

Ştiu că vorbesc aiurea, n-ai cum să îmi vorbeşti –
Dar cred, fără de preget, că-i bine unde eşti;
Că e aşa – odată şi odată, voi afla –
Tu doar păstrează-mi colţul, pe-albastră steaua ta!

Până atunci, pe-aicea, cu silă rece-mi duc
Banalul trai în lumea în care, singur cuc,
Mă simt fără privirea şi fără glasul tău...
Ştii, sunt tot mai apatic – dar şi meschin şi rău.

Dar n-am venit la tine ca traiul să-mi jelesc –
Ştiu: te-ai simţi ca naiba, de-aş deveni grotesc;
Am vrut - puţin, băiete, ca să-mi ţii de urât...
O, cum se zbate vântul – simt că mă ia de gât!

...Şi dacă tot e iarnă – de iarnă-am pomenit,
Tăcerea ta adâncă, cu mine a vorbit;
Eu mă întorc la lumea în care traiu-mi duc –
De când te-ai dus de-acasă – precum un pui de cuc.

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 17-03-2015, 10:15 pm
Cuvinte cheie: depresie