Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     CONȘTIENȚĂ VERSUS CONȘTIINȚĂ (I) - back


Nu vreau să pun în discuție definițiile lor din DEX pentru că acolo au la bază o concepție materialistă asupra existenței.
Ca orice „altceva” din lumea asta materială și spirituală, conștiența are și ea, o singură sursă. Dacă, însă, „celelalte”, care intră în cuprinderea cuvântului „altceva”, sunt doar manifestări ale acestei unice surse, conștiența este o caracteristică a ei chiar în stare nemanifestată. Hinduismul numește această sursă, în forma sa nemanifestată, drept Brahma, ca fiind ceva fără atribute, și Brahman în forma sa manifestată, ca ceva ce a căpătat deja atribute. Echivalentul formei nemanifestate în creștinism ar fi Absolutul sau Nemanifestatul sau Nimicul, iar al formei manifestate ar fi Dumnezeu Tatăl. În iudaism, cele două forme ar fi En Sof, care are cam același înțeles de Absolut și Keter, adică coroana arborelui sefirotic.
Hindușii spun că starea de Brahma, are totuși și ea trei caracteristici: sat, chit și ananda, adică existență, coștiență și beatitudine.
Toate formele de conștiență existente în afara lui Brahma sau a Absolutului, au ca sursă a conștienței chiar conștiența acestuia, ele nefiind decât particularizări născute prin reflectarea ei, în sensul de individualizare sau de individualizări în planul ei, prin apariția unor alte conștiențe care le-am putea numi conștiențe de sine. De fapt, acest Absolut este singura existență reală, el fiind esența care stă la baza multiplicității manifestate. Tot hindușii spun că, starea de beatitudine, adică de ananda, nu ar fi caracteristică decât stării de nemanifestare fiind, din această cauză, motorul evoluției, adică un scop care urmează a fi atins (asta ca o paranteză). Ideea mi se pare puțin eronată, și asta pentru că, ea neputându-se manifesta sub o altă formă, poate mai estompată, ceilalți nu ar știi că ea există, deci nu ar putea impulsiona cu nimic evoluția. Formele de iubire, iubirea spirituală, erosul, adică iubirea sufletească, nu pot fi decât forme manifestate ale acesteia care, cumva, ne arată ca țel al evoluției o fericire perpetuă.
Această conștiență nu are alte caracteristici. Este o stare de luciditate. Ea devine conștiență de sine abia prin individualizare, prin particularizare, adică prin apariția în planul ei sau mai bine spus în față planului ei a unor atribute. Dumnezeu Tatăl este deja o conștiență de sine, raportat la Absolut. Deci, Brahman ar fi conștiența de sine născută în planul conțienței lui Brahma, cum sugeram și mai sus.
Tot ce este manifestare, deci tot ceea ce nu este acest Absolut, apare ca existând în fața acestei conștiențe, ca ceva emanat de ea dar nefăcând parte din ființa ei, din subiectivitatea ei. Același raport există și între conștiența noastră, cea a Eului spiritual și conștiența noastră de sine sau personalitatea care este țesută, prin cunoaștere, în planul sau în fața planului conștienței Eului nostru. După moarte, această conștiență a personalității dispare, rămânând doar esența ei spiritualizată, adică nu prea mult (am mai vorbit de asta), esență care se va integra în Eul nostru spiritual. Același lucru întâmplându-se și cu forma de manifestare a Absolutului sau Brahman, după încheierea unui mare ciclu evolutiv. Ceea ce auzi tu că ar fi transcenderea eului personal, adică a personalității, încă din viață, este tocmai acest proces de dizolvare a personalității și „unirea” cu Eul spiritual, dar nu cu Absolutul. De fapt, nu este vorba de nicio unire ci de faptul că, rămânem doar cu conștienta Eului spiritual. Pe mine mă miră tare titulatura unora care se vor integrați în Absolut, așa, doar pentru că își transcend personalitatea. Până la Absolut este cale lungă! Sunt multe, așa zise personalități, care vor trebui construite și apoi depășite. Pentru a trece de ele trebuie întâi să ajungi la ele, să le incluzi în ființa ta. Nu poți depăși ceea ce nu ai, iar fără a trece prin ele, evoluția noastre nu se produce, pentru că ceea ce contează este chiar efortul de a ți le adăuga în constituție și apoi de a le depăși. Acest lucru ar fi posibil doar dacă ai lua-o în sens invers. Ceea ce este posibil prin calea mistică. Adică, o trecere în spiritual prin afundarea în corporalitate. E ca și cum te-ai reintegra în Absolut întorcându-te la alfa, dacă mă înțelegi, alfa fiind starea primordială. Dar, sincer, nu cred că ai putea ajunge până acolo pentru că te-ai opri, te-ai dizolva în entitatea din care ți-a parvenit eul spiritual. Drumul nostru de „reintegrare” trece prin omega, adică starea finală. Între alfa și omega se află o enormă treaptă evolutivă care trebuie parcursă. Altfel spus, alfa semnifică nonexistența ta ca individualitate, iar omega devenirea ta în existență ca Divinitate. Alege!
Ți-am spus toate astea (m-am cam lungit, recunosc) în scopul de a te face să înțelegi că ceea ce numesc eu conștiință nu este o stare de conștiență, o stare de luciditate pură ci, ar fi deja un atribut, unul țesut în fața acesteia, deci o componentă, din multe altele, a conștienței de sine. Termenul de conștiință este stric legat de moralitate, constituind în felul acesta, un atribut direct al existenței care îți semnalează în planul personalității comiterea unei greșeli.
În mitologia greacă existau așa zisele entități ale conștiinței, numite Ernii, în traducere Furii. Erau entități foarte înalte, din punct de vedere spiritual, care aveau forme gând bântuindu-i pe cei care greșeau și, făcându-i în felul ăsta să-și regrete fapta și, eventual, s-o îndrepte. Erau și ele de vreo trei feluri în funcție de gravitatea greșelii. Greșeli care se puteau răscumpăra încă din viață, care se puteau răscumpăra abia în Hades și greșeli pentru care ajungeai în Tartar, care nu mai puteau fi răscumpărate. Dacă greșeala era răscumpărată încă din planul fizic, adică încă din viață, Erniile se metamorfozau în Eumenide, entități benefice. Prin izolarea omului de lumea spirituală, datorată cursului firesc al evoluției sale și mă refer în mod direct la dezvoltarea în el a sufletului rațiunii, el a ajuns să perceapă acțiunea acestor entități nu în mod direct, ci prin ceea ce acum numim vocea conștiinței. Conștiința, ca atare, vocea conștiinței în om, nu putea să apară decât după ce omul a căpătat conștiența diferenței dintre rău și bine iar asta s-a întâmplat abia după ce omul și-a exersat liberul-arbitru prin rațiune. Și nu numai atât. Dacă nu ar exista gândurile, ea nu ar putea să apară, pentru că Eumenidele pot fi sesizate prin efectul lor doar prin ceea ce omul emană ca gânduri în plan astral.
Un animal, un mamifer superior, cățelul tău... are conștiență, nu? Nu are conștiență de sine dar, conștiență nu poți spune că nu are. Dar, poți afirma că are conștiință?
Deci, conștiența și conștiința sunt două noțiuni complet diferite, tot așa cum ochiul care vede nu este același lucru cu obiectul perceput de el. Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 15-05-2017, 10:44 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Dragostea fata de patrie trebuie sa decurga din dragostea fata de omenire, ca partea din intreg.
Autor: Vissarion Grigoryevich Belinski - Categorie: Patriotism .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:17 pm

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:14 pm
Dragi prieteni, de fiecare dată citesc cu mare interes și plăcere comentariile voastre și mă bucur de percepția fiecăruia, chiar dacă uneori, aceasta este diferită! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge textele mele și pentru atenția ce le-o acordați!
Contact Cultural: nu știu la ce apă sălcie faci referire, te rog să fii mai explicit(ă)! J Așa cum bine punctează Nicoles, tristețea face parte din viață, poate mai mult decât bucuria, uneori, de aceea este normal să scriem și despre ea! Viața nu este numai zbor de fluturi și zumzet de albine, din păcate! Nu trebuie să-ți fie frică de tristețe, fiindcă ea ne ajută să apreciem mai mult binele din viața noastră! Mulțumesc mult de popas!
Silvia Bebereche: mulțumesc de cele 2, de fapt 3, catrene foarte reușite! Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru intervenție, eu mă bucur de vizită și interes! J
Nicoles: mă bucur mult de rezonanță, mulțumesc! J
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!

- 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

- 24-04-2017, 5:07 pm

Contact Cultural - 24-04-2017, 2:37 pm

- 24-04-2017, 1:59 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 6


Fara Poza

Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects