Şi i-am lăsat în urma mea
pe toţi de lângă mine,
cum aş putea să îi urmez?
când ştiam atât de bine
că-n noapte lacomi aşteptau
să-nfingă colţii-n carnea mea,
să-mi sfâşie trupul
şi fără de răgaz
să-mbrăţişez a lor trădare,
cum aş putea să dau uitare?

În prăpastia adâncă a durerii
plutea primejdia
şi-un sentiment aveam de frică,
c-aş putea ceda...
şi nu ştiam din ce direcţie,
gânduri negre se-abătea
şi nimic la orizont
nu se arăta.

Pierdută pentru multă vreme,
prin gânduri tulburi de amărăciune,
simţeam gustul discordiei
şi dispreţul omenirii,
ne având motiv anume
pentru toate de pe lume.

Tweet

Publicat de: Violeta Sabina Lazar la data de: 10-03-2011, 8:43 pm
Cuvinte cheie: Violeta | Sabina | LAZAR

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii