Din goana fulgilor de nea m-ai amăgit, în taină
Am încercat să te revăd, şi fără să m-aprind
Ti-am sărutat căldura urmelor de paşi, prin haină
Sudori de ger curgeau vuind, ca un colind.
Cel glas, cea vorbă dulce parc-a fost, o vreme
N-am mai trăit cu-atâta patos, alţi fiori
S-au rătăcit în drum spre coapse, şi regăsiţi în gene
Sorbeau parfumul cald de urători, în zori.
Cuminte, ai rămas în prispă s-aduni colinde, eu
Să mângâi orizontul şi să mă rog, din cer
Doar lacrimi curg pe nouri, când bunul Dumnezeu
Împarte bunătate prin lume, leru-i ler.
Dimitrie-Sorin Pană
Publicat de: Pană Dimitrie-Sorin la data de: 04-12-2008, 6:18 pm
Cuvinte cheie:
pasi | flori | gene | colinde | Dumnezeu