Moş Crăciun mi a adus speranţe impotmolite la intretăierea de ani, între stele ninse de ziua de mâine.. Si nimeni nu mi-a auzit Colindul, oare abia îl şopteam?,şi nimeni nu m-a
intrebat de ce orele dor şi de ce lacrima, fulg de zăpadă, a îngheţat înainte de vreme?
Moş Crăciun, impodobeşte-mi bradul vieţii cu licurici veniti din alte timpuri!
Fulgii râd, jucând “Ciuleandra”, şi nu-mi aimntesc că abia la atingere suferă şi de aceea se topesc.
Am primit in dar un brad ce miroase a amintiri fugare ce se aşternuseră pe cireşele de mai din bătrâna uitare. Când i-am atins braţele, fiecare amintire avea câte o durere în suflet,şi clipa s-a transformat într-o iarnă troienită la intretăiere de doruri, de destine…
Am deschis fereastra si am lăsat Crăciunul să-mi intre in casă. E iarnă! Si iarna va clădi vise care nu mor, vise care nu dor pentru tangoul sfârsitului spre inceput.

Publicat de: Lucretia Ionescu Buiciuc la data de: 16-12-2010, 11:50 am
Cuvinte cheie: amintire