Clăteşte-ţi văzul cu ninsoarea
Ce se aşterne lin pe veac
Cānd noaptea căptuşeşte zarea
Valsānd pe chipul tău posac
Īţi cade neaua peste gene
Ca pulberi fine de argint
Iar vāntul aspru, tainic geme,
Şoptindu-ţi vorbe ce nu mint:
Tu, muritor născut sub steaua
Singurătăţii fără leac
Īnveşmāntează-te cu neaua
Uitării veacului buimac.
Căci ursitoare-n īn miez de iarnă,
Ţi-au dat, urāndu-ţi la soroc,
Ca sita sorţii să īţi cearnă
Doar amăgiri şi nenoroc.
Pe-un veac pustiu, adoarme-ţi gāndul
Şi nu nutri speranţe-n van
Căci dorul inimii, flămāndul,
Te-o īneca īn vin de-alean
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 26-11-2008, 10:59 pm
Cuvinte cheie:
iarna | ninsoare