Cerere...

Fara Poza

Subsemnata, Paic Cristina Ioana, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detailata a situatiei, m-am hotarât sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa ma întorc în trecut, la vremurile când viata era simpla. Atunci când tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa când nu îmi era foame.
Vreau înapoi, atunci când nu îmi pasa de cât de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cât de putine stiam.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci când trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele si traficul care îi asteapta.
Vreau sa fiu mândra de trotineta mea cea rosie, fara sa ma întereseze cât costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decât banii, pentru ca le poti mânca.
Vreau sa stau întinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada în mâna si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, întrebându-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei înghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu când m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si îmi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri în licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, frati învrajbiti fara bani, ura, bârfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care îsi vând copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a întâmplat cu timpul când aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar împaratii batrâni mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese câstigate în urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii când mi se parea ca tot ce ti se putea întâmpla mai rau în lume era sa nu fii ales în echipa lui Menica repetentul, atunici când jucam fotbal în spatele scolii?
Vreau sa ma reîntorc la vremea când toti copiii citeau carti folositoare, când muzica era neotravita, când televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigând cu "Toate pânzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era când credeam, în naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarându-ma în copaci, calarind bicicleta varului meu si citind Robinson Crusoe, ascuns în coliba înjghebata din ramuri si frunze de fag, în spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa îmi pese de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a început sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus în încurcatura atunci când o sa fiu întrebat: "Ce-o sa te faci când o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu bârfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, alergia, medicamente scumpe si dinti de portelan..
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred în sinceritatea zâmbetelor , nobletea vorbelor, o lume a cuvântului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor împlinite, a imaginatiei înnobilate, a îngerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate . Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si îngrijorati.
Eu vreau sa cresc MICA!

Publicat de: Paic Cristina la data de: 24-01-2009, 9:40 pm
Cuvinte cheie: copilarie