Am avut un drum plin de cristale
Ce ne-aparţinea de pas cu pas,
Însă rezultînd mîndriei tale
Din cristal, cenuşă a rămas.

Azi boabe de cenuşă şi nisip,
Călcate-n veci de-ntreaga omenire...
Se mişcă-n vînt, îmi cad apoi pe chip...
Înmormîntîndu-mi faţa-n amintire.

Şi iar te văd si azi ca-n alte dăţi
Aievea îmi apari din nou la uşă,
Nu încetezi nicicum să mi te-arăţi
Reapărînd din boabe de cenuşă.

Focu-a murit demult, tocmai pe cînd
Zăceam simţind în inimă nisipul,
Cînd m-ai lăsat în urma ta plîngînd
Şi-ai plecat de unde nu-ţi văd chipul.

Ai fost un vis ce l-am avut în cale,
Un vis ce îmi revine-n nopţi la uşă,
Dar drumul nostru – vise de cristale
S-a prefăcut în lacrimi şi-n cenuşă...

Tweet

Publicat de: Diana Enachii la data de: 01-05-2011, 1:10 pm
Cuvinte cheie: cristale | dragoste | despartire | cenusa | foc

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii