Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     CEL CE A FOST, CEL CE ESTE, CEL CE VA FI - back


Sunt mai multe întrebări în ceea ce numești... a fi o întrebare. Cred că ar trebui să pornesc de la... diferența dintre suflet și spirit pentru a ajunge la ceea ce te interesează. De fapt, ceea ce vrei tu să știi, sunt detalii pe care, pentru a încerca să le lămuresc, este nevoie să reiau idei pe care le-am tot discutat dar, raportate în alt mod unele la altele.
Sper să fi înțeles ideea că, parcursul existențial are aspectul unei spirale datorită faptului că, „punctul” de revenire este, ca urmare a evoluției, de fiecare dată altul. Este ca și cum am urca o scară în spirală, iar la fiecare etaj se schimbă conștiența. S-o pornim iarăși de la naștere dar, mă bazez pe faptul că ai o imagine, cât de cât, de ansamblu asupra unui astfel de ciclu.
Omul se naște ca un fel de opoziție Eu spiritual - corp fizic. Sufletul care părăsește corpul fizic și apoi cel eteric la așa-zisa moarte, va deveni Eu spiritual al vieții în care s-a format, abia după un lung drum în care toate urmele existenței sale pământești au fost eliminate. În ascensiunea lui spre lumea spirituală el este purificat; ascensiunea în sine nefiind posibilă decât ca urmare a acestei purificări. Ceea ce în final devine Eu spiritual al vieții, este sufletul din care se elimină ceva. Eul spiritual este sufletul care, pe parcursul ascensiunii spre lumea spirituală și-a spiritualizat toate trăirile. Spiritul nu mai poate avea, de exemplu, dorințele pe care le-a avut sufletul în viață. Dar aceste trăiri se vor regăsi în el ca experiență existențială spiritualizată care, aș spune, stă la baza înțelepciunii lui.
Sufletul după „moarte” nu este nici el personalitatea din timpul vieții. Această personalitate dispare odată cu memoria stocată în copul eteric.
Spuneam că, în purgatoriu sufletul se regăsește doar ca o contrapondere spirituală a faptelor sale, adică a trăirilor sale interioare și a efectelor prin care faptele lui au afectat ambientalul.
Sufletul este altul pentru fiecare manifestare a spiritului în lumea fizică. El se formează în fiecare viață prin interacțiunea Eului spiritual cu corpul fizic începând cu vârsta de 21 de ani. Componentele sale se nasc precum viețuiri ca eu ale corpului material, eteric, și corpului senzației, cele trei având ca bază existența anterioară. Întotdeauna, corporalitatea dintr-o nouă viață, va indica, în primii 21 de ani, nivelul evolutiv spiritualizat al vieții anterioare. Spun în primii 21 de ani, deoarece, după perioada maturității, noul suflet în formare al vieții în curs, are rolul de a acționa asupra componentelor corporale, la rândul lui, în vedera ridicării gradului lor de evoluție, de spiritualizare, adică. Sufletul nu exista înainte de nașterea fizică, decât doar ca potențialitate. Sufletul vieții anterioare se regăsește, transformat, însă, în Eul spiritual al acelei vieți, Eu care nu se încarnează. El rămâne în lumea lui spirituală de unde ghidează destinul noii ființe.
Răspunsul la întrebarea dacă în viață următoare sunt tot eu sau nu, este derutant, pe motiv că vorbim de aceeași conștiență, dar de personalități diferite. Dacă vrei un răspuns, acela este că, aceeași conștiență care îți susține personalitatea prezentă, sufletul prezent, va naște o altă personalitate (și implicit un alt suflet) care, din punct de vedere al morfologiei, temperamentului, caracterului, capacităților, aptitudinilor etc., va fi alta. Cum sufletul se autoconstruiește prin fapte, prin faptele sale, la ce concluzie poți ajunge?
Ca să înțelegi mai bine ar trebui să realizezi că tot ceea ce ești tu în acest moment, ca personalitate, este reprezentat de ceva care a fost țesut în fața planului conștienței, inclusiv percepția asupra corpului tău fizic. Iar această conștiență este, să spun... indiferentă, și aproximativ aceeași cu cea din încarnările trecute. Abia acțiunile tale creează, cu ajutorul ei, desigur, conștiența ta de sine. Conștiența este doar scena care îți este oferită pentru a-ți juca rolul într-o nouă conșteință de sine, țesută în planul ei prin cunoaștere. Cel care a fost înaintea ta, precum și cel care te va urma, nu sunt decât alți doi actori pe aceeași scenă, adică jucând pe aceeași conștiență. Fiecare actor fiind o nouă personalitate cu o nouă conștiență de sine. Legăturile dintre voi vor fi de natură karmică. Adică, fiecare rol este scris în baza rolului anterior, dar nu ca o continuare, în înțelesul pe care îl putem acorda acum sau în cel pe care l-ai dori tu. Dacă este să vorbim de continuitate, atunci vorbim de o continuitate spirituală, în sensul că, roadele unei vieți devin baza vieții următoarea abia după ce ele au trecut printr-un proces îndelungat de spiritualizare în perioada dintre „moarte” și o nouă naștere. Această continuitate spirituală, cu rădăcini în viața anterioară, are implicații pe care cel care nu o conștientizează nu le poate nici măcar bănui. Încarnările se produc în grup, datorită legăturilor karmice care îi leagă pe indivizi, legături care nu pot fi stinse decât prin acțiuni directe între fiecare. Asta înseamnă că, periodic, la circa 800-1000 de ani, revin pe Pământ generații după generații. Cum trăirile din viețile anterioare se regăsesc în fiecare dintre noi sub forma instinctelor, temperamentului, și caracterului fiecăruia, și cum destinele fiecăruia sunt legate karmic de „colegii” de întrupare, întreaga viață socială a fiecărei generații, va reflecta cumva raporturile, concepțiile, și datoriile care îi legau pe membrii ei acum 800-1000 de ani. Asta înseamnă că nu se mai poate vorbi despre o istorie cronologică dată doar de o succesiune de evenimente care ascultă doar de logica faptelor vizibile, perceptibile. Începând cu dezvoltarea sufletului rațiunii, când omul devine responsabil de faptele sale nu numai în viața în curs, ci și în cea care va urma, datorită karmei, evenimentele din fiecare viață vor depinde în principal de faptele și evenimentele din viețile anterioare, de care s-a făcut responsabilă generația care le trăiește. De fapt, istoria omenirii începe abia după anul 747 înH., tocmai datorită acestui fapt. Ceea ce a fost înainte nu ne aparține de drept, pentru că înainte nu omul era cel care își coordona existența pe Pământ, el nefiind, încă o ființă rațională. Istoria nu este doar o înșiruire de evenimente la vedere, ci o înșiruire de evenimente care sunt generate de legi karmice prin destinul fiecăruia dintre noi, iar acest lucru nu a fost posibil decât atunci când omul, prin sufletul rațiunii, devine responsabil de faptele sale. Dacă ai impresia că trăim într-o lume haotică în care întâmplarea își are rolul preponderent, te înșeli. Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 10-06-2017, 2:47 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Scoala cea mai buna e aceea in care vezi alaturi de tine suflete care-ti sunt ca fratii si surorile.
Autor: Nicolae Iorga - Categorie: Scoala .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - 16-06-2017, 11:27 am

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:17 pm

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:14 pm
Dragi prieteni, de fiecare dată citesc cu mare interes și plăcere comentariile voastre și mă bucur de percepția fiecăruia, chiar dacă uneori, aceasta este diferită! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge textele mele și pentru atenția ce le-o acordați!
Contact Cultural: nu știu la ce apă sălcie faci referire, te rog să fii mai explicit(ă)! J Așa cum bine punctează Nicoles, tristețea face parte din viață, poate mai mult decât bucuria, uneori, de aceea este normal să scriem și despre ea! Viața nu este numai zbor de fluturi și zumzet de albine, din păcate! Nu trebuie să-ți fie frică de tristețe, fiindcă ea ne ajută să apreciem mai mult binele din viața noastră! Mulțumesc mult de popas!
Silvia Bebereche: mulțumesc de cele 2, de fapt 3, catrene foarte reușite! Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru intervenție, eu mă bucur de vizită și interes! J
Nicoles: mă bucur mult de rezonanță, mulțumesc! J
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!

- 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

- 24-04-2017, 5:07 pm

Contact Cultural - 24-04-2017, 2:37 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 7


Fara Poza

Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects