Fara Poza

Pe frunțile trăite, mai digne ca de moarte,
Crustez un colț din mine ce n-a mai suportat --
Atâtea jertfe care mă lasă-ndatorat;
Iar eu îi cer Puterii -să-nvie ce nu poate.

Țărâna li-e surpată, relicvul păs zdrențat;
Nu-i aur nici valoare cât pana lor v-atrage;
De haina mea putredă la piept mi-am agățat
O remușcată viață, ce subnutrită rage.

Ieșeam din luxuri fine, pe unde nu se știe
Cum osul e mai vrednic să fie lut, fațadă,
La orice lăcată, la orice moșie
Dar iată lume dragă că nimenea nu știe.

Anime și bucure aceste minți votate.
Cât pielea lor nu crede că e o datorie
La un dispreț de sine, cinstind și gropi surpate...
Să nu mutăm iluștrii, poeții, filozofii în altă-mpărăție.

Prin gropile trăite adesea de-a lor moarte,
Găsim și noi cetănii ce-au fost de ei cetite.
În mine -cel netrainic găsesc grămezi scurmate
Iar după oase-mi plânge-ți, cei ce cinstiți morminte.

Tweet

Publicat de: Marangoci Elvis Constantin la data de: 09-02-2013, 10:30 pm
Cuvinte cheie: Nedreptatea celor morți | In lumea vie | Noi cinstitorii | Luptatorii lor | Eu jertfa recunoștinței

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii