Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vānt,
Cu crengile la pămānt?
De ce nu m-aş legăna
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vāntul frunza-n dungă
Cāntăreţii mi-i alungă;
Bate vāntul dintr-o parte
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vārf de rămurele
Trec īn stoluri rāndurele
Ducānd gāndurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rānd, pe rānd,
Zarea lumii-ntunecānd,
Şi se duc ca clipele,
Scuturānd aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngān numai cu el!
de Mihai Eminescu
(1883, decembrie)
Publicat de: Raluca Ghiban la data de: 10-11-2008, 5:59 am
Cuvinte cheie:
poezie