Poti sa contempli o floare chiar daca nu are nuante puternic colorate
Cu parfumul ei te inveleste, si pe trepti de stele noaptea te ridica.
Din prima clipa cand ea imboboceste, spre soare capul singura-si ridica,
Zambeste la toti spinii care-o inconjoara,
Lasand adesea viespea nedreptatii sa se infrupte din polenul tinerii sale.
Cum nimic nu mai e nou sub soare, nici floarea nu mai are valoare,
Caci plin e campul dezmierdarii, cand esti viteaz, cuceritor de inimi,
Dar prea ades se uita ca atunci cand rupi si scoti din radacina o floare,
O smulgi din lutul fraged al inimii ce nu se vindeca usor si doare,
Si cand incerci ca sa sadesti o noua floare culeasa la-ntamplare pe placul ochilor tai
Nu se mai potriveste in locul parasit de prima floare,
Caci va dura cateva luni sau ani ca sa o uiti cum iti inmiresma fiinta in noptile tale pustii si reci.

Tweet

Publicat de: Lidia Pascalau la data de: 28-06-2011, 6:25 pm
Cuvinte cheie: femeia | floare | paman | stele | noapte

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii