Să-mi umple sufletul de miere
Şi inimii să-i bea preaplinul,
Şoptind, sub caldă adiere –
Deodată a-nflorit mălinul.

În primăvara albăstrită
Îşi scutură, sfios, beteala…
Şi bruma, de puteri sleită,
Văzându-l, şi-a topit răceala.

Şi ce mireasmă se-ntrevede
În dimineaţa-ncrâncenată!
Muiat în alb, scăldat în verde –
Ca o pictură parfumată.

A tresărit, de-atâta floare,
A vrăbiilor gureş neam…
Şi vântul, îmbătat de soare,
Şi-a-mpotmolit suflarea-n geam.

În mine, iute, se răscoală
Copilul – ce n-a fost cuminte…
Şi-ncep, puhoi, să dea năvală,
Cu sârg, aducerile-aminte.

Dar ani de plumb ţin stăvilarul
Acestor aprige imbolduri…
Şi m-adumbreşte, sterp, amarul -
Spărgându-mă cu mii de bolduri.

Căci anii, spre neant mă-mbarcă,
Storcându-şi din ciorchini veninul –
Şi nu mai poate să mă-ntoarcă
Cu albu-i parfumat – mălinul…

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 15-04-2010, 2:51 pm
Cuvinte cheie: primavara | flori | aduceri-aminte

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii