Cu siguranţă cele mai frumoase lucruri din viaţa noastră le păstrăm în minte şi în suflet, raportându-ne la ele ori de câte ori simţim că negura răutăţilor s-a înmulţit în jurul nostru.
Florile, prin excelenţă, au darul de a te linişti, fie că-i vorba de cele puse în vază ori cele de pe câmp, iar fermecătorul parfum ce-l emană nu poate fi explicat în cuvinte.
Câmpul cu flori este partea frumoasă a lumii, trecând pe lângă el zi de zi, dar de prea puţine ori îl observăm, aceasta datorită împietririi inimii noastre şi datorită societăţii secularizate din vremurile noastre.
Dacă ar fi să descriem în câteva cuvinte acest câmp cu flori, am observa că acest pastel de culori ce ne inundă sufletul cu miresmele lui are şi părţi mai puţin plăcute. Într-un câmp cu flori poţi găsi şi spini şi pălămidă, gângănii de tot felul, vipere, şopârle etc. Dar, în ciuda acestora, câmpul tot cu flori rămâne, unele mai deschise, altele îmbobocite, altele încep să se ofilească, căzându-le petală după petală.
Lumea ar trebui văzută ca un câmp cu flori unde găsim tot felul de persoane sau chiar de „plante”. Avem oameni care, din punct de vedere moral şi intelectual, sunt încă boboci, urmând să se deschidă precum petalele florilor, ca mai târziu să se ofilească în negura vieţii lăsând loc altora. Avem scorpii, vipere şi tot felul de gângănii, care prin viaţa lor vicleană urmăresc scopul personal, dorind să ajungă în funcţii tot mai înalte, călcând în picioare orice vlăstar bun, ce tocmai a răsărit. Avem gândaci ce rod rădăcina florilor ca un viclean ce sabotează, manipulează şi distruge orice speranţă. Din păcate aceştia sunt oamenii ce se înmulţesc foarte repede în comparaţie cu „florile” ce sunt tot mai rare în acest câmp sau peisaj.
Acest câmp este un paradox, un câmp plin de frumuseţi şi, deopotrivă, de mărăcini, plin de surprize, plăcute şi neplăcute, care practic oglindeşte întru toate societatea de azi în care trăim.
Mulţi aspirăm la idealuri mari, să cucerim universul, ca de exemplu, însă, de prea puţine ori uităm că marile noastre idealuri sunt lângă noi şi sunt atât de simple încât nu le observăm.
Câmpul cu flori ne aparţine şi acum e nevoie să-l lucrăm, să-l îngrijim, alungând şi arzând tot ce-i dăunător din el şi tot ce-l distruge pentru că altfel acest câmp cu flori va deveni mai târziu o groapă de gunoi, unde va clocoti puroiul răului şi nu vom mai avea ce lăsa generaţiilor ce vin.
Având grijă de acest câmp cu flori, putem răzbi în faţa răului care doreşte, într-un fel sau altul, să-l înlocuiască pe Dumnezeu, Cel ce a creat acest câmp cu flori. De aceea cei buni trebuie să lupte, altfel vom da satisfacţie răului. „Răul triumfă numai atunci când oamenii buni stau deoparte” (Edmund Burke).
Paul Krizner
Alte articole pot fi vizionate şi pe www.universulspiritual.maxfm.ro
Publicat de: Krizner Paul la data de: 27-05-2010, 2:37 am
Cuvinte cheie:
campul | flori | dragoste | bucurie | oameni
Câmpul cu flori - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
