Cu bastonul lui lucios,
Din lemn bun,de abanos,
Un mosneag ce se-odihnea
Stand tihnit pe-o canapea,
Scrijilea ceva alene,
Semanand cu niste semne....
Jos,pe netedul nisip
Parca lua forme un chip...
Stand parca blocat anume
Cu bastonul peste-un semn,
Povestea parca la lume,
Cu toiagul lui de lemn,
O-ntamplare din strafunduri
Dand din cap c-a inteles,
Vremile acelea tulburi,
Fara noima,fara sens...
Continua avand momente
De furie si dezgust,
Cand in fuga lui cu ghete
Ii strica cate un pusti,
Cate-un semn ori cate-o dunga
Fiind de-ajuns sa piarda firul,
Stergand totu-n mare fuga,
Incepand din nou cu tirul..
Si o lua de la-nceput
Saracutul batranel,
Cu un chip parca pierdut,
Unde stia numai el,
Incercand sa deseneze,
Lucru drag,se-ntelegea,
Caci satul ca sa viseze
Banuiesc ca se credea...
In sfarsit,cand sa termine,
-Bucuros,puteai sa vezi,
Alta pricina ii vine,
De nu-ti vine ca sa crezi....
Cate-un picur pe chelie
Il facu sa se iuteasca,
Si in treacat imi da mie
De-nteles sa-i vin in fata...
Sar ca ars si-alerg la dansul,
Ploaia incepea marunt...
Parca-i vad si-acuma rasul,
Cand in graba m-a vazut..
--Stai pe loc si-n jos priveste,
Imi sopteste-ngrijorat...
---Ia aminte,se topeste,
Tu sa nu uiti ce-ai visat...,
Imi mai spune si in ploaie,
Cu bastonul lui lucios
Din lemn bun de abanos
Lustruit cu seu de oaie,
Se topeste precum neaua
Prinsa-n raze la amiezi...
Cand sa--stai!,zaresc perdeaua,
Si pe tine ca ma vezi...
Incepe-am acum aevea,
Sa pun intelegere,
Sa patrund cumva in seva
Mosului,prelegere;
Iar,dupa multi ani de viata,
Neuitand acel mosneag,
Ma trezi-ntro dimineata
Scumpa mea cu un toiag...
Un toiag frumos,lucios,
Din lemn bun,de abanos...
Draga mea,am inteles...
Jos atunci,era un chip...
Cind privesc la tine-ades,
Vad ce era pe nisip....
Publicat de: Costel Suditu la data de: 22-10-2011, 12:22 am
Cuvinte cheie:
VIATA | VIITOR | TRECUT | DARUIRE | DESTIN