Cu toiagul ros de vreme
Si cojocul rupt īn coate,
Moş Crăciun īncepe-a geme,
Că-i bătrān, şi nu mai poate.
Ar dori ca-n iarna asta
Să rămānă lāngă casă,
Geaba-l dojene nevasta
Căci copiii, nu īl lasă.
De departe īl aşteaptă
Să īi spună poezii,
Să-i īndruge cāte-o faptă
Cāt mai bună, de copii.
Dus pe gānduri e Crăciun
Sania şi sacii-s goi,
Insă sufletul lui bun
E cadoul pentru noi.
Dimitrie-Sorin Pană
)
Publicat de: Pană Dimitrie-Sorin la data de: 24-11-2008, 9:47 am
Cuvinte cheie:
Mos Craciun | iarna | copii | cadou | sfant