Câteodată

Câteodată mă cuprinde dorul de a înțelege
De ce soarele se luptă cu-ntunericul în zori
Doar spre-a face cale-ntoarsa după-o ne’nțeleasă lege,
Osândit la neurcare, stins devreme pe sub nori.

Prea puțină dimineață printre nopțile polare
Care-mi leagănă dorința către somn cu vise reci
În lectura monocordă a poveștii despre soare
Răsărindu-mi șters din praful unei vechi biblioteci.

Câteodată dau năvală fără-a crede în izbândă
Hoarde de-ntrebari în doliu văduvite de răspuns
Fluturând stindarde rupte ca o rană sângerândă
Să se știe, neștiutul, cât e el de nepătruns.

Nu voi ști de ce sămânța printre inimi semănată
A-ncolțit întotdeauna fără-a fi rodit cândva.
Nerăspunsul mă apune dar din noapte, încă-odată
Răsărind pentru o vreme, mă-ndârjesc a semăna.

Silvia Bebereche

Publicat de: Silvia Bebereche la data de: 20-03-2018, 10:38 am
Cuvinte cheie: intuneric | intrebare