Bucuria de a ierta şi de a fi iertat

Fara Poza

Gândiţi-vă la toate greşelile de care aveţi a da socoteală - şi, mai ales, să uitaţi nedreptăţile săvârşite de alţii vouă, iertaţi pe cei care v-au jignit, ca să aveţi dreptul ca înşivă să fiţi iertaţi - şi să câştigaţi, astfel, o uşurare a necazurilor voastre. Sfântul Ioan Gură de Aur
Societatea de azi, care se îndreaptă cu paşi mărunţi spre ruperea totală a relaţiei cu Dumnezeu, societate, în care haosul şi nesiguranţa sunt la ele acasă, unde ura şi ezitarea sunt părinţii acestui veac, unde e mai bine să calci peste cadavre pentru fotoliul călduţ, unde puterea se măsoară în cât mai multe victime, unde răul şi-a făcut cultul lui, în această lume ne ducem veacul, încerând prin păstrarea normelor Bisericii să schimbăm ceva, nu neaparat lumea, ci cel puţin să ne schimbăm noi, dacă n-am făcut-o până acum.
Schimbarea noastră, chiar dacă trebuia făcută de mult, e bine primită oricând căci bucuria Tatălui este atunci când se întoarce filul rătăcitor acasă, primindu-l şi iertându-l deopotrivă. Spun iertându-l pentru că a ierta şi a fi iertat e cel mai mare dar dumnezeiesc şi în acelaşi timp cea mai mare bucurie pe care o poate avea un suflet zbuciumat.
Iubirea, după cum bine ştim, ar trebui să-l caracterizeze pe creştin căci aceasta este menirea sa, să ierte şi să iubească pe aproapele său urmând poruca Mântuitorului iar prin aceste virtuţi poţi ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu căci “Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8 )
Cu siguraţă iertarea îl caracterizează pe cel puternic, având tăria de a trece peste micile neînţelegeri şi precum păcatul este o slăbiciune a omului tot aşa iertarea îl caracterizează pe Dumnezeu, care iartă pe cei ce grşesc şi se căiesc şi astfel în acest context putem vorbi de bucuria de a fi iertat şi de a ierta necondiţionat, împăcându-te cu toţi dar şi cu tine însuţi ca bucuira ta să fie deplină.
Precum mântuitorul Hristos S-a jertfit petru noi şi pentru păcatele noaste, iertându-ne, conform Evangheliei de la Matei cap XXVI, 28 “ Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” tot aşa suntem şi noi datori să iertăm şi atfel apropindu-ne mai mult de comuniunea reală cu Hristos cel Euharistic, dătător de viaţă veşnică.
Starea sufletească a fiecăruia dintre noi trebuie să fie mai iubitoare, mai înţelegătoare, pentru a ne putea ierta unii pe alţii, bucurându-ne, după cum am spus de iertarea celorlalţi şi implicit de iertarea primită de la Dumnezeu.
Acum când ne aflăm în Postul Mare suntem datori faţă de noi înşine şi faţă de aproapele nostru să iertăm şi să ne cerem iertare pregătindu-ne pe toată această perioadă pentru întâmpinarea marelui praznic al Învierii Domnului Hristos, şi aşa prin iertare, întreaga noastră stare sufletească se poate schimba în bine primind o libertate şi o deschidere pentru frumuseţea dumnezeiască realizată în comuniunea cu Tatăl cel ceresc, pentru că dăruind iertare putem ca la rândul nostru să dobândim iertarea, atât de la semeni cât şi de la Dumnezeu cel iubitor.
Postul nu înseamnă numai penitenţă, abţinere de la alimente ci mult mai mult, înseamnă rugăciune, care la rândul ei implică iertarea şi ce frumos sună cuvintele Mântuitorului prin rugăciunea domnească “…şi ne iartă nouă pacătele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri..”, oare chiar punem în practică aceste ultime cuvinte, oare Dumnezeu nu iartă necondiţionat văzând slăbiciunea umană, cu siguranţă face acest lucru însă suntem şi noi datori ca fii a Lui să iertăm şi să iubim căci şi prin aceste virtuţi putem schimba, nu neaparat lumea, dar cel puţin ne putem schimba noi .
Acum la acest început de drum al Postului să cerem Mântuitorului Hristos să ne dea Bucuria de a ierta şi de a fi iertaţi!
Post cu folos!
Mrd. Paul Krizner

Publicat de: Krizner Paul la data de: 17-03-2009, 11:27 pm
Cuvinte cheie: a ierta | bucurie | Dumnezeu | iubire | omul