Un vant aspru s-a starnit de nicaieri,raspandind cenusa din cotloanele sufletului meu si ti-am vazut numele crestat in piatra cu litere ce aminteau durerile-mi proaspat vindecate.Cu trista disperare m-am intrebat atunci daca imi este sortit sa mor cu tine in gand si inca n-am gasit raspuns,desi am cautat,plina de neputinta.Atunci si numai atunci ti-am vazut urmele intiparite in tarana uscata a visurilor mele moarte si am stiut ca nu voi scapa niciodata de spectrul amintirilor care m-au marcat pe vecie.De cate ori n-am incercat sa te ucid cu mintea sau cu inima?Si-ai renascut din propria-ti cenusa,pentru a ma tulbura din nou.Ma rog unei divinitati nepasatoare sa te alunge din sufletu-mi impovarat,o data pentru totdeauna si nimeni nu vrea sa ma ajute,caci sunt mai singura ca oricand.Poate ca intr-o zi vei raspunde la intrebarea care ma chinuie:
De ce te iubesc inca?
Si-atunci iti voi multumi,caci voi putea sa mor impacata.Am fost inrobita de dragoste precum e inrobit omul de aer,apa si credinta si inca am ramas sclava acestui sentiment feroce ce-mi tortureaza existenta.

Tweet

Publicat de: Nita Mirela la data de: 27-02-2010, 7:00 pm
Cuvinte cheie: despartire | iubire

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii