…Şi vremuri grele tind să mă sugrume,
Cu dinadinsul – ca pe-un condamnat…
Dar eu le iau doar simple proaste-glume –
Ce mi le face viaţa - neîncetat.
În crâşme insalubre, să-mi fac veacul,
Mă îndeamnă-un gând, pregnant şi solitar –
Ca, astfel doar, tristeţii găsind leacul,
Pe al beţiei şleau - să fiu hoinar.
Dar şleau-acesta – l-am bătut o vreme –
Şi pe-de-rostul cred că îl cam ştiu…
Sunt plictisit de bârfe şi blesteme
Şi de duhoarea acră de rachiu.
Mi-e sufletul ca vremea de afară:
O parte ploaie şi o parte nea…
Dar gândul meu, spre primăvară zboară,
Către azur şi zbor de rândunea.
Eu ştiu că asta fac de-o-ntreagă viaţă…
Dar, altfel, peste vremuri, cum să trec?
Orbecăind, mereu, prin densa ceaţă,
A lumii şui – şi a veacului zevzec?!
…Şi, cum spuneam, vin vremuri tot mai grele
Să mă sugrume - ca pe-un condamnat…
Dar, tăbăcit de scârbe şi de rele,
O să scap viu, întreg – nevătămat…
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 18-03-2011, 2:07 pm
Cuvinte cheie:
biografie
Biografie X - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
