(46) de ani… Poate e mult, poate e putin dar ceea ce e sigur e ca sunt ai mei. I-am trait bine, sau rau, (nu )am stiut uneori sa profit de ei, alteori i-am pierdut ratacind in vise cu fantasme si iluzii ce m-au prins si ametit in jocul lor... si totusi au trecut... Cu ce-am ramas de pe urma lor? Unii s-ar astepta sa spun ca am obtinut o experienta de viata... Poate ca n-am facut altceva decat sa adun pretioase amintiri si clipe, una cate una, pentru a le pastra in cufarul sufletului si al mintii...desi printre ele voi putea mereu gasi si …lacrimi, cateva dezamagiri, cate o persoana pe care speram ca am reusit s-o ratacesc printre firele de nisip ale uitarii... Un zambet amar imi acopera acum suflarea... Oare chiar asa de mult m-am schimbat?
...Cand toate dorintele-mi s-au repezit sa iasa la lumina s-a spart clepsidra timpului iar visele mi s-au rostogolit,cine stie pana unde s-au dus si cine stie daca le-a gasit cineva ??...si daca le-a gasit, ce-ar putea face cu ele ?...sunt doar visele mele.. pierdute , regasite , neimplinite ...

Tweet

Publicat de: Grosu Elena la data de: 09-07-2010, 7:16 pm
Cuvinte cheie: viata, destin | sentimente , suflet | nostalgie | soarta , suferinta | vise

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii