De ce madonă tu îmi ești cu aripile frânte,
Cu acel ceva senin și blând, dumnezeiesc de înger
Cu ochii mari, îngândurați or visători și umezi
Singurătății mele dai, iubito, ce anume?
Nu știu, nu pot să te coprind cu brațul și cu șoapte
Înmărmurit de așa sfântă și dureros aproape
Aproape sunt, departe ești, voalul de mătasă desprinzi încet
Din cerul meu de-or piere îngerii, azi nu îmi pasă.
Căci văd în chipul tău cel sfânt icoana dumnezeie
De ce sunt eu, de ce ești tu femeie?
Ș-aluneci blând la pieptul meu, ah, gura de cireașă
Cu ochii tăi în ochii mei, de părul tău de abanos
De sânii de văpaie, de șoaptele fierbinți, ah, fugi
Te caut, râzi, ca doi copii ne alintăm în joacă.
Din coapsă o cireașă voi, s-o sorb, s-o fur de nu-i și nu-i
A mea, de roșie și coaptă.
De rochia s-a rupt, păcat, am alta
Iată, prinde-o; nu, n-am să ți-o mai las
Nu mă îndur de tine.
Te port în amintiri mereu, pe-aripile uitării
Din ziua-n care ai murit, c-un zâmbet stins, cuminte
Doar frunze cad și cad mereu, din urma ta, madonă
La geamul meu te reîntorci, fantasmă, sufletu-mi se frânge.
De veșnic dureros amor ce văd în umbra ta și nu e.
Te chem, alerg, îmi pari că ești aceeași, tot aieve
Dar nu, nicicând nu vei mai fi iubito, știu, aice.
De n-oi veni, voi regăsi Angela într-o seară
O alta, vergine Marie rămâi în locul ei
Mă doare inima din tine
Prea dor, prea iute mi-ai luat-o
Adu-o când și când
În serile de vineri.
Publicat de: Gudruman Edison la data de: 14-07-2010, 1:42 pm
Cuvinte cheie:
dor de ea