“Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis:
Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?” (Matei 9, 4)


„Am dat cuiva bogăţia câtorva gânduri şi m-am întors în sărăcia mea” Constantin Noica, memorabile cuvintele care vorbesc despre gânduri şi urmările lor.
Omul prin excelenţă este creat cu această capacitate de a gândi, de a gândi şi discerne binele de rău.
„Gândul este părintele faptei” cum îl numeşte Thomas Carlyle pentru că el dă naştere unui lucru. Nu toţi sunt făcuţi să gândească înainte de a face un lucru ci mai de grabă după ce l-a săvârşit, şi acest lucru se obesvă la tinerii care acţionează înnaite să vadă dacă e bine sau rău, însă adesea e prea târziu.
Gândul îl caracterizează pe om, în funcţie de ce gândeşte îţi poţi da seama de intenţiile lui bune sau rele. Gândurile vin din intelectul omului, ele pot să-ţi ocupe toată viaţa dar e în zadar dacă nu primesc contur şi atunci totul e în zadar.
Gândul nu poate fi îngrădit fizic el trece graniţele realităţii reuşind să cuprindă infinitul şi imposibilul, devenid adesea „Un viciu pozitiv” cum îl numeşte Emil Cioran
Gândurile izvorăsc acţiuni, fapte concrete în om, pentru că dacă nu ar gândi omul ar rămâne la stadiul de animal raţional cu două picioare.
În secolul nostru, am adesea impresia, că trăim amurgul găndurilor bune. Oamenii s-au plictisit să mai gândească, vor totul pe tavă, s-au secularizat, s-au robotizat, iau tot ce le oferă societatea contemporană fără a gândi dacă le foloseşte la ceva sau nu, fără a gândi dacă e bine sau rău, de fapt au fost învăţaţi să nu gândească şi să nu mai discearnă.
Gândurile nu sunt doar pozitive, bune ci şi negative sau rele, ce pot distruge atât trupul cât şi sufletul, spre bucuria diavolului ce este atât de suversiv încât întunecă mintea cu tot felul de gânduri demonice.
Gândurile rele au şi ele puterea fie, de a te întări în credinţă fie, de a te pierde.
Omul a fost făcut să gândească permanent la Dumnezeu însă pervertirea lui l-a îndepărtat de aceste gânduri, rupându-se de realitatea lui cu Dumnezeu şi astfel şi-au făcut loc celelalte gânduri, ale răutăţii, ale urii, ale distrugerii nobilului suflet. Apostolul Pavel ne sfătuieşte: „… să nu ne lăsăm covârşiţi de satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. ”
Indiferent de gânduri ele sunt începutul faptelor noastre, pentru că în majoritatea cazurilor ceea ce gândim şi trăim. „A face” înseamnă, înainte de toate, „a gândi” la acel act astfel că raţiunea şi gândul sunt cei ce duc la realitatea faptei, „Căci- spune Mântuitorul-din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. “(Matei 15, 19)
Gândul continuu al omului la Dumnezeu înseamnă o realitate trăită în lumina taborică, înseamnă unirea reală cu El, înseamnă urcarea omului către Dumnezeu şi coborârea Lui spre creaţie, astfel până şi ceea ce gândim este cunoscut de Dumnezeu. Psalmistul David spunea: “Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.”

Amurgul gândurilor bune va avea loc atunci când va dispărea porunca iubirii din inimile oamenilor, atunci când nu mai putem să gândim la Dumnezeu, datorită împietriri inimi noastre, atunci când nu ne mai putem gândi la iubire, la bunătate, la iertare, la pace şi la comuniunea reală cu Hristos. Atunci va avea loc amurgul gândurilor noastre bune pentru că omul îşi pierde menirea de om, de creaţie a lui Dumnezeu în momentul când nu se mai gândeşte la El.
Paul Krizner

Publicat de: Krizner Paul la data de: 08-09-2010, 1:47 am
Cuvinte cheie: Amurgul | gandurile | gand | bine | rau