A sarutat timid un soare galben cerul,
L-a ratacit morbid ziua trecuta.
Acum se lasa, trecut pribeag, in voia pasilor de-odinioara
Si fuge catre-un vis mai drag, si fuge catre clipe lungi…
Miros de brad, miros de plaja stearsa,
Straina ramura uitata in nisipul umed…
De-atat mi-e dor – de-o dimineata vie,
Redusa la tacere de cel dintai fior.
Nu stiu de ce un pas s-a conturat in fata,
Brutal, nisipul cade adancind noi priviri,
Si dimineata calma se-nvarte, prinde viata…
Ma pierd cu amintirile deodata, pe care le-am rupt la rasarit
Si le-am aruncat pe fereastra.
Le-am rupt in tacere, ca pe reci petale ude,
Si le-am smuls usor, alungand durerea.
Azi tremur in fata diminetilor cu soare
Si-n umbra noptilor, cand e absenta luna.
Si am pierdut un ceas, un an, sa te gasesc pe tine
Si-acum te pierd, si-atat de tare doare
Caci rup fara sa vreau o parte ce dispare.
Un pas mai departe, in spinii ignorantei,
Ii spulber cu puterea lacrimilor.
Dar tot raman, se-nfig in trup, ma incoltesc ca fiare ce-mi vor sangele.
In ratacirea viselor ma pierd,
Ma amestec cu ele in cercul vicios al noptii care plange.
Si a trecut…zi dupa zi
Astept sa cada luna.
Un ceas, un an, prea multi de-acum
Mi-ai spulberat, fara sa stii…
Publicat de: Slevoaca Dana la data de: 03-09-2008, 11:22 am
Cuvinte cheie:
iubire | dor | pierdere