Am invăţat in viaţă, că omul vrea să pară
Mai mare decât este şi nu vrea să dispară,
Se luptă cu destinul ... işi prelungeşte anii
Şi vrea cât mai trăieşte să-şi foloseasca banii

Munceşte toată viaţa şi pune bani deoparte
Cu gândul că la urmă, de ei să aibă parte
Nu stă-n poveşti cu nime’ şi nu işi ia concediu
In capul lui doar banul ... il are ca remediu.

Dar: BAU! Cine-i la uşa? Oar’ cine azi il strigă?
E doamna cea cu coasa, il vrea de azi in ligă
“– Destul ţi-a fost cu joaca, ia hai să pui pe foc
– Că o să-ţi dăm de lucru şi n-o să stai pe loc!”

“– O, nu!” ii strigă omu şi ar vrea să eschiveze
O ia frumos pe doamna ... incearcă s-o trişeze
Incepe să-i explice ... că ar vrea iar dimineaţa
Şi bani el vrea să-i dea, ca să-şi păstreze viaţa,

Incepe apoi să plângă ... s-apucă de bocit
Şi recunoaşte acuma că nici nu a trăit
Şi spune cu putere: Mai lasă-mă să stau
Atât cât v-oi găsi pe cineva să-i dau

Tot ce am strâns in viaţă şi tot ce-am invăţat
Ca să mă duc şi eu ... cu gândul impăcat,
Că am lăsat un om, mai mare pe pământ
Şi nu va fi ca mine, ce m-am crezut un sfânt.

Tweet

Publicat de: Dunca Remus la data de: 13-02-2011, 8:14 am
Cuvinte cheie: Intelepciune | Viata | Destin | Bani | Fericire

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii