Ştiu că abia mă pusesem pe picioare...ştiu că pornisem cu elan spre o nouă existenţă a propriului eu...dar s-a ivit iar la orizont acea teamă de descurajare sufletească. Abia începusem să simt liniştea de care aveam nevoie şi care mă cuprinsese de un timp. Abia reuşisem să mă las privită în interiorul sufletului prin portiţa ce cu drag o deschisesem...pentru că am simţit că aveam cui s-o deschid...unor suflete dragi...unor oameni de care m-am ataşat cu drag. Abia simţisem că liniile brăzdate pe fruntea îngândurată se mai descreţise, când teama de ceea ce o să urmeze, m-a copleşit şi mi-a oprit orice speranţă spre drumul neted pe care începusem să merg. Abia simţisem aripile pe care mi le căpătasem cu mare bucurie, că mi-au şi fost retezate de crunta vijelie ce s-a abătut peste chip...peste gând...peste suflet.
Dar...cu optimism....cu frică...îmi fac acel curaj pentru a putea trece peste...pentru a înfrunta...pentru a îmbrăţişa...!

Tweet

Publicat de: Roxana Para la data de: 08-11-2008, 3:43 am
Cuvinte cheie: optimism

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii