Căsătoria minții îmi zvârle-n ochi caiele
De parc-o hoardă iute mi-ar trece prin altar...
Eu nu am fost valkiriu, nici n-am avut vreun cal
Dar am avut copite - mânate de blesteme.

Iar gândurile-mi urlă ca bice-n cozi de sârmă;
A-l pedepsi pe clopot tăindu-i ce-l încântă -
Aș suporta martiric, durerea e absurdă
Dar nu-mi fă zid femeie - căci mintea mă dărâmă!

M-am înrudit cu viața. Când m-am născut spre tine.
Te-am apucat de mână orbit de frumusețe;
Aveai degete slabe - ca rânduri de catrene -
Și-am mers pe palma-ți toată și-am sprijinit în bețe!

Știu că și-acum, după atât; mă mai iubești - potcoavă.
Mai știu femeie cum e cât - să fii cumva. Captivă...
Te-am luat ferice pe nimic și te-am iubit "cu sila"
Eu, un deceniu plăsmuind - alibiul ce-și adoră crima.

Tweet

Publicat de: Marangoci Elvis Constantin la data de: 08-12-2013, 11:36 pm
Cuvinte cheie: Singuratate pricinuita | Eu singurul vinovat | Iubita mea | Mi-ai fost femeie | Regrete

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii