te-aş lua cu mine la noapte,
călătorie în nisipul clepsidrei,
la margine de viaţă,
să vezi cum cern în jurul stelelor
ninsorile ce ar trebui să fie,
omăt mult, uşor, alb, sub care grâul
vorbeşte în somnu-i pe câmpii viitoare
şi stelele copii clipesc jucăuşe
în văl albăstriu
e rece pământul,
miroase a ploi îngheţate şi a ghiocei,
a mărgăritar, a răsărituri, a veri
şi toamne, a drumuri, a cuvinte
lut suntem şi ne-nfiorăm la gândul
c-am visat infinit cu guri însetate de viaţă, de moarte
e pace unde tac armele şi ura. urcăm, coborâm
fire de albastru şi soare, vibrăm precum mările
precum universul, rugă scriem miturilor
să fie speranţă, să fie viu
alb sufletul uneori presar pe pietre şi verde
să nu treacă
şi clipoceşte zglobiu
lacrima timpului
Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:15 pm
Cuvinte cheie:
ganduri, iarna
alb pe pietre - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
