AFLORISME PRIVATE

(Firimituri de la masa furnicilor)
Laşului i-e frică, / Chiar şi de-o furnică

Moto : La cincizeci și opt de ani, sunt în floarea senilității.
(Joel C. Harris)

Într-un fel, cei care mă fac să sufăr, mă obligă să-i cunosc mai bine...

Daţi-mi voie să mă prezint într-un mod civilizat:
sunt numărul 6.153.072.911 de pe planeta Pământ.

Vând loc de veci pentru îngroparea securii războiului.

Trebuie să fiu mai vigilent cu mine însumi.

N-aș vrea să provoc în nici un fel amuzamentul oamenilor răi.

Mi-aş dori să văd dacă pot face faţă unei mari prosperităţii...

Am învăţat să vorbesc fiindcă mi-e frică să tac.

Nu-mi plac nevestele geloase pe amanţii lor.

Când eşti îndrăgostit, eşti sigur că vezi la persoana iubită ceea ce alţii nu pot vedea.

Îmi pare rău, dar nu pot să-i sufăr pe parveniţi. Oricum, lor puţin le pasă...

Gândurile nespuse mă antrenează pentru cele rostite.

Detest pe cei mărinimoşi din calcul, dar trebuie să mărturisesc că nici n-am întâlnit alt fel de mărinimie.

N-am nevoie de nimeni pentru a fi leneş. Mă descurc şi singur.

Am o jenă profundă în faţa plânsului demonstrativ şi a râsului remunerat.

Încep să am dubii când un om devine foarte amabil cu mine.

Ce figură e!, se spune despre cineva. Ce mutră!, aş zice eu.

My Life: For Sale/For Rent.

Singura care nu m-a părăsit încă e umbra, aşa că mai am cu cine sta de vorbă din când în când.

De multe ori nu mă înţeleg, şi atunci vorbesc cu mine la persoana a treia.

Încerc să mă acomodez cu luxul simplităţii.

Eu nu pier, nu apun, nu mă ridic la ceruri, nu plec într-o lume mai dreaptă şi mai bună, la loc cu verdeaţă... - ci pur şi simplu mor. Lăsaţi-mi, vă rog, dreptul ăsta!

Din câte am reuşit eu să-mi dau seama până la vârsta asta, viaţa înseamnă: fă-ţi datoria şi mori!

Sunt uimit neîncetat de cât de bine se face răul în lume.

Îmi sacrific viaţa ca să-mi câştig traiul.

Am un duşman şi un prieten şi cred că deja e prea mult.

Am câteva idei geniale pe care nu le pot exprima în cuvinte.

Mi-e frică de cei laşi.

Oamenii cred că dacă nu eşti credincios eşti ateu, şi invers. Sincer, aş intra în categoria nici, nici...

Bârfa mă lasă rece, dar simt invidia ca pe o arsură.

Lumea n-ar accepta să mă bârfesc singur. Le-aş răpi o plăcere...

N-am vrut să mă fac iubit şi am reuşit.

Mi-am făcut un business plan pentru ziua de mâine.

Am primit un premiu: - Bogdaproste.

Vreau să ştiu ce firme pavează iadul cu bune intenţii şi cine coordonează sistemul şpăgilor din vămile de pe lumea cealaltă.

Azi am trecut la capitolul regrete încă o mare dorinţă pe care am avut-o ieri.

Îmi pare rău că nu pot să uit mai mult.

Observ că lumea e plină de procurori voluntari.

Dorm opt ore pe zi, opt ore pe noapte şi opt ore între.

Eu te cred, dar aş vrea să fiu sigur.

Când am dat de dracu, i-am transmis complimente mamei sale.

Aș vrea să mă pot mândri cu dușmanii mei...

Caut know-how pentru voinţă.

Duc o viață plină de nopți albe și zile negre.

Parcă nici viitorul nu mai e ce-a fost odată... De fapt, sunt sigur.

Dacă n-aş fi schizofrenic, aş fi atât de singur...

Azi găsesc tot ce nu caut.

Sfârşitul binelui meu poate fi sfârşitul răului tău.

Nu pot fi optimist din silă sau din milă.

Mi-e frică de curajul prostului.

Caut cu lumânarea un om... cu stimă de sine.

Nu mai ştiu cum s-a născut răul, dar ştiu cine l-a moşit.

Am presentimentul că acest sentiment se va transforma într-un resentiment.

Încep să am regrete pentru viitor.

Pun întotdeauna la îndoială lucrurile foarte clare.

Îmi înec amarul în vin pelin.

Îmi pare rău, dar nu mai simt pulsul epocii...

N-am nici un amic pe care să-l cheme Plato, şi nici cu adevărul nu am relaţii de strânsă prietenie...

Bun, şi după ce mă cunosc pe mine însumi, ce fac cu această cunoştinţă?

Pot să fiu un bun creştin chiar dacă nu întorc obrazul să fiu lovit a doua oară.

Publicat de: Molnar Florin la data de: 29-09-2011, 10:42 am
Cuvinte cheie: MAXIME | CUGETARI