Astăzi cerul îmi plânge...îmi plânge cu lacrimi ciudate, cum n-a mai plâns niciodată...nici ceaţa nu vrea să se mai lase peste pământul ud. Cineva mi-a spus că acaju-ul nu e o culoare, ci e un sentiment...acum îl asociez cu tristeţea atât de adâncă. Plouă astăzi cu deşertăciuni...cu goluri în suflet. Îmi tac tristeţea şi încerc să zâmbesc către cer...poate aşa o să iasă curcubeul şi am să inventez o a opta culoare s-o anin în cer...lângă indigo.
E dimineaţă, ploaia îmi cuprinde în răpăiala ei sufletul...e o ploaie interioară, e o ploaie scurtă de primăvară care-mi scutură de lacrimi sufletul împovărat de griji şi de întristări. E haos şi din haosul acesta nu mai înţeleg nimic.
Zac inertă pe scaun, calculatorul deschis, tastatura tace greoi iar mouse-ul zace furios pe masă. Afară plouă bacovian de trist, stropii parcă îmi intră în suflet şi-mi îngheaţă sentimentele...eu continui să spun în gând o rugăciune: ,,Doamne ajută-mă să-mi fac ordine în viaţă...!’’
Clipele curg tăcute una după alta. Soarele încearcă să străpungă norii adunaţi peste întunericul sufletului...razele se înnoadă coborând de pe cele mai înalte culmi ale liniştii...se pare că va fi din nou senin...!

Tweet

Publicat de: VIULEŢ NELIA la data de: 03-05-2009, 2:33 pm
Cuvinte cheie: eu | suflet | trist

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii