M-am razgandit de-atatea ori…de-atatea ori am renuntat…
de-atatea ori am spus “adio”...de-atatea ori am regretat...
de mii de ori , plina de ganduri, m-am reintors, falsa, zambind...
de mii de ori am renegat tot ce-am simtit ,tot ce azi simt...
incat nu pot inca o data sa-mi dau demisia din timp...
sa-mi scriu demisia din viata, sa nu ma-ntorc cu niciun chip...
sa merg pierduta in nestire... sa nu ma-ntreb de ce sunt azi...
nu ma-ntreba , nici tu, iubire, mai bine lasa-ma sa caz...
sa ma impiedic in cuvinte si sa ma-nnec in gandul mort...
sa uit de toti, sa uit de tine, de mine si de tot ce-am fost...
sa uit de azi, sa uit de maine, sa uit de timpul fara rost...
ma iarta, daca poti, ajuta...sa stiu ca plec fara pacat...
fara retineri, ca o luntre de pe un lat pe-al doillea lat...
sa pendulez intre traire si nesimtire ca un cant...
sa fiu ce-am vrut de cand ma stie pamantul trist , fara cuvant...
sa nu ma-ntorc, de n-am plecat si sa nu plec iara in van...
sa fiu un lemn de mult uitat plutind in larg , purtat de val...
din inertie sa ma-nvart in tot inertul vietii dans...
sa ma revezi de vrei , iubire, de nu , ma lasa in balans...
plutind tacuta, in nestire spre alte plaje ce ma vor...
sa ma preschimb in alba stanca crescuta-n tarmul lor de dor...
sau mult mai bine m-as preface in scoica goala si uscata...
de trup si viata parasita, din fundul marii alungata...
sa ma culeaga trecatorii , in cautare de-amintiri....
sa ma agate intr-o salba sa ma invaluie-n iubiri...
la gatul tau sa fiu podoaba , de dragul tau sa stralucesc,
pictata cu vopsele albe si lacuita sa sclipesc...
sa fii iar mandru ca ma ai si sa ma porti ca pe-o comoara
chiar de ma uiti pe-o noptiera, pentru a nu stiu cata oara....
si iar sa ma alungi din tine si iar sa ma trezesc plangand...
si iar , pentru a miia oara, sa-mi dau demisia din gand,
din viata si din tot ce simt si al meu vis sa-l parasesc
caci orice-as fi nu pot lupta...nu pot dori tot ce-mi doresc...
nu vad din maine o speranta, nu vad in noi un viitor...
deci azi ma lasa, plec din viata, spre ape ma indrept de zor...
si cum te las si tu ma lasa...nu ma opri din al meu mers...
ai rostul tau, ai alta viata, eu ma retrag in al meu vers...
si doar in el voi face lumea mult mai senina, cum am vrut...
doar in poem voi fi deplina si ma voi naste din trecut...
in fiecare vers sau strofa ma vei simti, ma vei vedea...
sunt eu, aceeasi eu in vorba ...chiar de cuvinte iti voi da...
adio, dar, adio lume, adio voi ce m-ati iubi...
ma-ntorc cu rima si in rime voi invia cand veti citi...

Tweet

Publicat de: mirela câmpan la data de: 27-07-2011, 10:32 pm
Cuvinte cheie: despartire

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii