Acoperă-mă, toamnă, cu stropi de rouă rece...
Și plouă pesre mine cu frunza care trece!
În fulger și uragane, tu vino, de mă-mbracă,
Să pot învinge dorul ce sufletul mi-l seacă.

Acoperă-mă, toamnă, cu ramurile tale...
Și curmă-mi suferința 'ntr-o lacrimă de jale,
Căci dorul, bată-l vina! îl port neîncetat
Și-i simt în suflet focul ce arde necurmat.

Acoperă-mă, toamnă, cu valurile mării...
Și lacrimi de iubire să-mi curgă în toiul serii.
În ele voi să-mi aflu liniștea eternă,
Iar dragostea pierdută să-mi fie pat și pernă.

Acoperă-mă, toamnă, cu vînturi și furtuni...
Și într-un vîrtej de valuri pe mare să-mi aduni
Talazuri de iubire cu-al ei sublim fior,
Din ea să-mi faci sicriul!... Din dragoste și dor!

Acoperă-mă, toamnă, cu frunza ta de doliu...
Și fă din mine sfeșnic, ambiție și-orgoliu.
Acoperă-mă, toamnă, cu frunza ta de dor...
La margine de codru voi să mă lași să mor.

(30 martie 2011)

Tweet

Publicat de: elena.armaș la data de: 30-03-2011, 5:43 pm
Cuvinte cheie: toamna | dragoste | dor | moarte

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii