Insingurat,in zi de toamna,
Ma cat in codru unde nu-s,
Pe-acolo unde scumpa doamna
Iubindu-ma,doar tu m-ai dus;
Atatea soapte ne-mbracau
Simtiri ce le credeam eterne,
Iar vant si frunze-nbarbatau
Dorinta mintii de a cerne;
Ti-aduci aminte cand noi doi,
Ne ciuguleam de nas si buze?
Era cald,noi eram sloi
De teama sa nu ne refuze
Destinul,vrerea ce-o aveam
Si visele de-mbatranire;
Tot ce-mpreuna ne doream:
Normalitate si iubire;
Pasesc acum pe frunze moi,
Cu-aceeasi pasi ca si atunci,
Doar,ca nu suntem amandoi.....
De ce nu vii,de ce m-arunci?
Ating copacul nostru-ales
Si gandu-mi pleaca la atuncea,
Cand ne-ntalneam atat de des,
Cand impreuna duceam crucea.....
Pe canapea stau si acuma
Scrijilite prea adanc
Sa le stearga vremea urma,
Doua litere si-un punct;
Le preumblu cu un deget,
Ma-nfioara urma lor,
Sa gandesc,nici nu mai preget,
La ce-atuncea mi-era dor;
O iubire?-nu se stie,
O-ntamplare fara rost?
Recunosc,placuta mie,
Dar s-a dus,ce-a fost a fost.
Publicat de: Costel Suditu la data de: 01-09-2011, 11:14 am
Cuvinte cheie:
iubire | despartire | regret | amintiri | iluzie
A FOST - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
