Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     „IUBEȘTE ȘI FĂ CE VREI” (II) - back


Să-l „terminăm” pe... Augustin, ziceam!... Auzi... „iubește și fă ce vrei!”. Îmi vine în minte termenul de „genial”. Hm! Nu are nicio legătură. Genialitatea nu are legătură cu înțelepciunea... Odată, cineva îmi spunea: cum crezi tu că aș putea să iubesc un necunoscut la fel ca pe copilul meu? Asta, apropo de iubirea spirituală. I-am răspuns că are perfectă dreptate! Atât timp cât ne situăm conștiența la nivelul eului sufletesc... altfel nici nu se poate! Eul sufletesc, conștiența lui de sine, adică, apare în primul rând datorită corpului fizic; prin el intrăm în contact cu lumea care ne înconjoară datorită organelor de percepție. Te uiți în oglindă și spui: ăsta sunt eu! Departe de realitate, desigur. Corporalitatea, în mare spus, o primești de la părinți pe cale ereditară și o transmiți mai departe copiilor. Ce legătură poate fi mai puternică, într-o viață, mai ales atunci când omul nu are habar de ce a fost înainte și ce va fi după, decât cea dintre tine, părinții tăi, și urmașii tăi, atât timp cât „funcționezi” ca eu sufletesc, cu o conștiență de sine care apare legată în primul rând de persoanele cele mai apropiate ție? Partenerul de viață? Nu totdeauna! Dacă în primul caz vorbim de o legătură de sânge exprimată printr-o puternică afectivitate care nu se alterează pe tot parcursul vieții, în cazul partenerului vorbim de altceva. Totuși, o legătură cu partenerul sau cu un prieten, de ce nu, poate marca o altfel de afinitate; una spirituală, care o depășește cu mult pe cealaltă. Despre acest altceva am pomenit într-o postare anterioară, nu mai reiau discuția. Spuneam că prin eul personal noi trăim o iluzie. Iluzia diversității. Eu, tu, el... Persoane diferite, nu? Identități diferite, aspect diferit, trăiri sufletești diferite, capacități intelectuale diferite, sfere de cunoaștere diferite, poziții sociale diferite și multe altele. Sau, mai pe scurt, destine diferite. Această viețuire a diversității se extinde asupra a tot ce ne înconjoară. Eu, ceilalți, și celelalte lucruri. Subiectul cunoscător, și obiectele de cunoscut. Dar cine este, de fapt, subiectul? Eul nostru sufletesc, conștiența noastră de sine, personalitatea noastră... ce sunt ele, de fapt? Nu sunt ele tocmai această sferă de cunoaștere, compusă din reprezentări, pe care o construim prin percepții legate de noțiuni prin gândire! Dar, prin percepții și noțiuni noi nu identificăm tocmai obiectul de cunoscut, obiectul cunoașterii? Sfera noastră de cunoaștere, care stă la baza conștienței noastre de sine, a personalității, nu are la bază chiar obiectul cunoașterii nostre? Nu spuneam că până și la baza conștientizării nostre ca individ prin formă, sentimente, acte de voință, chiar și gândirea noastră, stă tot cunoașterea, cunoașterea de sine care se „materializează” tot prin unirea unei percepții, poate de altă natură, cu o noțiune prin gândire? Atunci, despre ce vorbim când facem diferența între noi, ca personalitate construită din această suma a reprezentărilor noastre despre lume și despre noi înșine, și, ceea ce ne înconjoară? Vorbim cam despre același lucru, cred!
Diferența este dată abia de conștiența în planul căreia, prin cunoașterea de care vorbeam mai sus, fiecare dintre noi își țese propria iluzie de sine. Singurul lucru real ar fi tocmai această conștiență martor în planul căreia fiecare își joacă rolul. Abia ea este adevărata noastră subiectivitate! În fața ei chiar și conștiența noastră de sine apare ca obiect al cunoașterii. Doar în această conștiență își va regăsi fiecare dintre noi adevăratul șir al înaintașilor, „genealogia” lui, nicidecum în arborele ereditar indicat de înaintașii trupești. Această conștiență este chiar Eul nostru spiritual, cel care însumează toate eurile vieților anterioare, și cu care, din motive de evoluție, încă nu ne identificăm. Toate relațiile dintre noi și ceea ce ne înconjoară în viață noastră întrupată, nu sunt decât convenții construite în noi, de către noi și chiar dacă ele ne sunt impuse prin destin, impresia finală este că ne aparțin, pentru că la ele ajungem prin actul de cunoaștere, act care ne aparține.
Același lucru se poate afirma și despre personalitatea noastră. Spuneam prin postări mai vechi, referitor la stările de conștiență pe care le traversăm într-un ciclul evolutiv, adică de la naștere, trecând prin moarte, până la următoarea naștere, că adevăratul nostru „eu” dintr-o viață iese la „lumină” abia după perioada purgatoriului ca o contrapondere spirituală a ceea ce am produs noi, prin faptele noastre, ca efecte în lumea care ne-a înconjurat în timpul vieții, la care se mai adaugă și trăirile noastre sufletești. Afecțiunea față de cei din jurul nostru, erosul, ura, pot fi reduse la ceea ce se cheamă simpatie și antipatie. Din momentul în care depășim pragul morții, conștiența de sine, cea cu care ne-am însoțit în viață, dispare și asta pentru că, odată cu dizolvarea corpului eteric, ca fiind următoarea fază a despărțirii de corpul fizic, dispare memoria, cea care dă continuitatea, care leagă unele de altele toate elementele cunoașterii în conștiență noastră, dând naștere personalității. Nu dispare, în această a doua fază însă, „adaosul” afectiv pe care fiecare l-a viețuit față de această sferă a cunoașterii. Se va pierde și ea, dar mai târziu, după ce părăsim purgatoriul, odată cu dizolvarea corpului senzației. O să te întrebi, ce mai rămâne din noi, atunci când vom trece pragul lumii spirituale, după parcurgerea purgatoriului!? Rămâne doar spiritualitatea pe care omul a cultivat-o prin gândire, voință și sentimente în toată existență lui, transpusă într-o nouă conștiență de sine; contraponderea de care vorbeam și de care suntem atât de puțin conștienți aici, și acum. Cu cât trăirile spirituale vor fi fost mai puternice, cu cât faptele noastre vor emana un grad mai mare de spiritualitate, cu atât noua conștiență a sufletului va fi mai puternică dincolo, și invers. În funcție de nivelul său evolutiv, sufletul poate devine, treptat, conștient în însuși Eul său spiritual, cel care spuneam că este cantonat prin zone spirituale superioare. Pentru acest Eu, lumea materială în care „trăim” nu este decât un efect produs de forțele spirituale. De acolo, de la el, diversitatea noastră nu se vede ca de aici, ea nu există în același mod. Trăsăturile caracterologice ale efemerului eu sufletesc au dispărut. Omul care și-a depășit acest eu, încă din viață, nu mai are sau mai bine spus nu mai este legat de trăsăturile lui caracterologice, părinți, copii, dușmani, religie, lege... el nu mai este constrâns de nimic în faptele sale pentru că el, conștiența lui este chiar din viață conștiența acelui Eu. Din el este emanată doar iubirea spirituală, iubire care nu are granițe și nu are obiect, nu este legată de nimic, pentru că în această stare, omul conștientizează că diversitatea nu există ca atare. Și nu este vorba de o simplă conștientizare, pentru că și în viață conștientizăm noi multe dar, de cele mai multe ori o facem degeaba. Ne intră pe undeva, și iese pe altundeva. Tot ce am enumerat mai sus și multe altele, devine parte a acestei unități. Din acest motiv iubirea spirituală nu are un „adresant”. Ea îmbrățișează totul, totul ca entitate unică. Din acestă cauză, cel care și-a dizolvat eul personal iubește deopotrivă toată diversitatea „unității” care-l înconjoară în același fel. Din acest motiv el își poate iubi „dușmanul” (care de fapt nu îi este dușman) și chiar piatra din drum, pe care calcă, la fel ca pe propriul copil! Din acest motiv... „el poate face ce vrea”, pentru că fapta însoțită de iubirea spirituală, nu numai că este liberă, dar ea este purtătoarea unei „morale” care nu există ca atare, pentru că lumea de unde ne vine impulsul spre acțiune este cu mult superioară moralei noastre. Este morala iubirii... sau mai corect spus, este doar iubire. Un astfel de om iubește totul cu aceeași intensitate. Nimic din acest tot nu poate face, cumva, opinie separată. Îmi vine în minte un citat dat de marele filosof Nae Ionescu. Îl voi reda din memorie. „Noi nici de rău nu ne rușinăm, așa de curate sunt sufletele noastre!” Pentru un om, așa cum l-am descris mai sus, răul are o cu totul și cu totul altă conotație. Suferința ridică sufletul! Răul nu este rău, ci „răutatea” abia... dacă mă înțelegi! Citatul este un fel de... „iubește și fă ce vrei” dat cu altă vopsea. Pentru mine a fost o mare surpriză acest citat. Nu doar prin prisma înțelegerii pe care am întâlnit-o la cel care l-a evidențiat, ci și persoana care a emis ideea m-a surprins. Afirmația a fost făcută în anul 1785 de către Crișan. Da, Horia, Cloșca, și Crișan! Despre ei este vorba, ei sunt cei care au ajuns pe treapta în care răul este deopotrivă cu binele.
Excepția întărește regula, nu? Oare... cum? Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 20-03-2017, 1:18 am
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Uneori e necesar a aplica si pedeapsa, pentru ca exemplele si povaturile sa fie primite cu mai multa atentie.
Autor: John Amos Comenius - Categorie: Pedeapsa .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Silvia Bebereche - 07-12-2017, 11:13 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 23-11-2017, 11:10 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 21-11-2017, 10:16 am

Silvia Bebereche - 20-11-2017, 8:39 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 11-11-2017, 6:59 pm

Silvia Bebereche - 09-11-2017, 5:50 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 09-11-2017, 9:56 am

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 64 ani
Texte publicate: 17


Fara Poza

Contact Cultural - Mircea Duca
S-a nascut in data de 31-Martie-1978
, Judet: Cluj
Varsta: 39 ani
Texte publicate: 11

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects