De obicei visele stau în culise...
Ieri am fost la teatru. Alături, ca spectatori, îmi stăteau gândurile, iar pe scenă se derulau secvenţe cotidiene.
Deodată un actor a făcut o mişcare bruscă, imprevizibilă, o piesă din decor s-a dezechilibrat, a căzut peste cortina care, în mişcarea ei oscilatorie, a lăsat să se vadă un vis...
L-am văzut imediat cum acesta se uita discret, curios, înspre spectatori, poate să observe pe cineva cunoscut care a venit la piesă.
M-a ţintuit iar eu, sfios, uimit, derutat, am pus privirea în pământ.
Deşi secvenţa s-a derulat pentru câteva secunde, aceasta s-a transformat într-o veritabilă scenă din aceeaşi piesă de teatru la care gândurile-spectatori s-au holbat neînţelegând taina.
După ce piesa a luat sfârşit, m-am dus într-un suflet în culise, pentru a smulge un autograf măcar unuia dintre actori însă, stupoare, acolo nu mai era nimeni sau aproape nimeni căci am văzut un vis, aşa că i-am cerut o semnătură.
Acesta m-a refuzat politicos, spunându-mi simplu, că el dă autografe doar actorilor, nu şi spectatorilor.

Tweet

Publicat de: PENEA VICTOR la data de: 19-08-2009, 4:34 am
Cuvinte cheie: destin | simplu | vis | participare

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii