Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     1001 Picuri de STRĂFULGERARE SFÂNTĂ - back



Fara Poza

LIVIU AUREL DIACONU
1001 PICURI DE
STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
Coperta: Paula Cionca
Tehnoredactare: Marius Milan
LIVIU AUREL DIACONU
1001 PICURI DE
STRĂFULGERARE SFÂNTĂ

1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
5
MINIAUTOPORTRET POETIC
M-am născut în 02.02.1978
Ca DIACONU LIVIU AUREL
Un fiu de pace…
Și după ce pana tace,
Și nu te vaiți că lumea,
În cel rău tot zace,
Și mie asta nu-mi prea place,
Tot pe atunci,
Prin azimuturi și prin lunci
Inima dușmanilor Adevărului,
În rău tot se complace,
Și după ce carta-mi vorbește,
Inima oricui de vrea păzește,
Freamăt apare în tumultul ei,
Se dor răspicările ce-i vrei,
Și nu apuci să dormi în flori de tei.
Sunt voce nedifuză în neant,
Spre a prinde unde virtuoase,
Din simț acustic de topaz,
Din Ierusalim cu al lui asfalt,
Și sigur și cu luciu de amarant.
Da vă jur pe căprioare,
Pe gazele,
Disciplinându-mi degețele,
Și nu vă-n’jur,
Ci doar romantic pot să jur,
LIVIU AUREL DIACONU
6
De nu citiți ce e doar,
Just ca mintea să-mi omor,
Să am elogiul nebuniei ca onor.
Tot n-am de gând eu clipa să vă mor
Și timpul ce vi-l pierd să-l dor,
Sunt zâmbet de băgat în seamă,
Printre ai mei străbuni,
Sunt omul care aduce-n vale
Ca și alții, vești maximale,
Printre ai mei români străbuni.
Am fost mai jos de-abecedare,
Acum învăț să yahuesc,
Să googolesc să facebooksesc;
Sunt voce de rămâi la mine,
Întru limbaj duhovnicesc…
Și simt prin slove că unii,
Poate ce scriu chiar prețuiesc.
Și pe alții la nervi din ce scriu îi tocesc.
Și o să mor sau nu,
Ca toți eroii cei cuminți,
De-abecedar martiri blânzi,
Mă dor călcâiele fierbinte,
Și pasul nu mi-l dau spre linte…,
Ci spre înzestrare în picur cu harul slovelor tandreții,
Scriu carta inimii sub nuiaua disciplinei vieții,
Printre alte găselnițe în nimbul sfânt al tinereții,
Ca să îmi fie quintesență cuvinte grele-n orânduire,
Tainică blagoslovire în formă sapiențală proprie osândire.
Ce spun acum, voi mai adăuga ca un prinos în carta lumii,
Sub tainica eclipsă ce face loc eternului soare doar lunii,
În mod scriitural cerneluiesc imagini tandre ca vopsitor,
Ca să mai treacă reped lumii din al ei crunt cătat mereu horor.
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
7
Cine zic oamenii că sunt?:
Un biet țăran ce n-am mormânt,
Dar îi răsare limpede Cuvânt,
Și să vă spun în două vorbe,
Motto pe viață și pe veci:
„De-aș fi un sfânt dar nu-s ca el,
Visez la un Ilie, la un Enoh,
Cu 4 aripi, intrinseci”
Dar sunt un „vai de mine”
Oare ce scriu va ține?
Cu pană leneșă și seacă?
În vremile ce fac potecă…?
Și nici voi fi o pană ca de o gâscă prea husită?
Ori lutherană procopsită? Ori calvinistă-n reușită?
Deși voiesc, râvnesc adânc și arțăgos ca iscusită?
Sunt cetățuia cea de taină.
Sunt suflet gol, neperecheat,
Sunt omul debutant în slove,
Cu ale inimii mele norme,
Căci aduc vești mutuale,
Printre taifasuri în catedrale,
Dintre profeți și reformatori divini,
Când îi citești adânc te-nclini,
Și cauți contemporani la fel sublimi,
Eu aș muri să-i reînvii reformatorii,
Să nu mai fie flerul lor doar anonim,
În taina sfântă din măreție de divin.
Sunt om de corvoadă și…
Șlefuitor de pardoseală,
De mozaic simplu,
Sau venețian… ce s-a găsit…,
N-a lumii noastre catedrală.
LIVIU AUREL DIACONU
8
Sunt fericit European…,
Și nu stau des într-un divan,
Sunt gospodar și grădinar,
Un om din lume cu nu prea mult abecedar.
Și chiar de sunt ce chiar n-o fi,
Ce nu e puțin a zice și a nu face,
Și orice vreți sau nu mai vreți,
Gândirea voastră satisface,
Eu vreau așa a dănțui literar.
Pe Yahoo, GOOGLE sau net de orice fel, și-n cer,
Chiar de pe-aici eu scotocesc și socotesc,
Scriitura mea prin cititori să nu bocesc.
Ca Motto eu am un…
„Totul este deșert născut din viață prea veselă și-amară…,
E trecătoare timpul ei și fac cuvintele să doară,
Și dacă dor așa de mult… vor fi și altele un scut,
Născute din al Edenului reper, fără deloc vreun efemer,
Ce fac duhovnicul tumult și duhovnicia floare rară”
M-am Facebooksit de multe ori,
A biruință socială,
Și deocamdată când acest fapt e slobod,
Acolo am eu catedrală…
Acela ca o arătare a echivalării nebuniei rară.
AGENȚIA STEAGUL DRAGOSTEI Constelația Iubirii
Wikileaks Advent VRĂJMAȘUL NEDREPTĂȚII
Iubire cu rival
Diaconu Liviu (AGENT STELAR NEB)
Inima în noi căutări
Harmaghedon For Nation
Amicul Tinerimii
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
9
Iar ca adresă mail am un trifoi cu patru foi
Si ce îmi spuneți, comentarii…,
Îmi sunteți:
Dragii mei eroi în sfinte critici și taifasuri pline de harii,
Când timpul meu prealiberat privesc esențe ca ararii.
voceadatoriei@gmail.com
amicultinerimii@yahoo.com
vocea_lui_ilie@yahoo.co.uk
neprihanireprincredinta@gmail.com
LIVIU AUREL DIACONU
10
Autoprefațare
Din minim simț artistic literar, am adunat pe parcursul a unui
an și șase luni de zile, între martie 2011 și octombrie 2012, gânduri
efervescente spirituale și de viață, sub formă actuală literară de
maximă, aforism, cugetare sau doar de gând de străfulgerare a unei
repercusiuni, extrapolări ideatice dintr-un text biblic ori nuanță din
ipostază de viață.
Postarea pe site-ul evanghelic „www.resursecreștine.ro” aproape
a tuturora, mi-a recompensat ideea că unele sunt mai eficiente
în exprimare ca altele, dar că toate țin la un anumit tipar modest,
mergând către o valoare mărită prin precizia spirituală de zicere
intelectualo-spirituală. Picurii maximali și aforistici sau de alt tip
literar ai „Ploii Târzii” s-au așezat în sortimentarea unui finit număr de
gânduri cred glorificate, care au o aură de înțelepțire ce consider că
nu e a mea, doar că am fost purtat de ea prin harul eliberat de Sfântul
Duh. E modul lui Isus de manifestare eliberându-mă de strânsorile
unei boli psihice ale cărui mecanisme iluzionare le-am depășit și care
m-au învățat ce înseamnă valorificarea potențială a unui intelect ce
poate nu are altă calitate decât dorința de reabilitare după greșeli
unanim recunoscute, dar date fiind uneori a fi de sorginte crasă. Isus
dă har fără să privească adâncitura căderii. El, Isus, dă înțelepțire fără
să privească ignoranța de până atunci sau adânciturile prăpăstiilor în
gropile păcatelor, ori în viciile oamenilor.
El a golit un vas mândru ca mine printr-un țepuș dat pentru
ca să umble smerit, fapt ce e poate necesar prietenilor mei, fraților
credinței sau oricărui om ce vrea să iasă din fruntarii înguste de gândire.
O poate face dintr-odată în expulzarea unui simț latent ce e ascuns
un timp, dar care se eliberează după ce nu murmură în disciplină.
Am fost întrebat câte sute de ore mi-a luat gândirea scrierii? Eu am
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
11
spus: „Se exagerează afirmația potențialului întrebării.” Supunerea la
presiunea unor circumstanțe potrivite, dar de o disciplinare autentică
mai ceva ca la armată, lucrare elaborată de Duhul Sfânt în viață
pentru eliberarea respectivei înțelepțiri, e totul. Și nu a durat restul
decât scrierea, lupta cu memorarea pe termen scurt și cu intrarea în
inima cititorului și simpatizanților. Dar această idee poate surprinde a
„mândrie” pentru că uneori m-am trezit un mic leneș, trândav m-am
întrebat: „Eu doar idealizez sau sunt împlinitor al cartei mele?” Am
observat că tot ceea ce nu lași să crească în meandre de disciplină
se frânge, se diminuează, estompându-se, iar mai apoi se atrofiază
indiferent ce înălțimi de piscuri de gândire ai atins. Așa că harul
continuității și cumpătării în gândire a efectului de respect de sine
adecvat scriitural, doresc a fi „mândria” aceea a mea ultranecesară.
Tot ce nu curge ca potențial de continuitate, în disciplină spulberă
victoriile obținute, apoi chiar și bătălia finală.
Războiul spiritual trebuie dus zi de zi, fără dorințe de paradă
unde se alunecă cel mai des în atrofieri și marginalizări crude și
subite…, dar căutate cu lumânarea lipsei de esențial dobândit în
realismul vieții.
Nu cer infailibilitate de gândire. E unul din parcursurile gândirii
moderne creștine (dar nu spun ca modern ca reper filozofic structurat
deja omenesc, ci ca tipar de structură clasică contemporană înnoită
cumva în finalitatea ultimă în generațiile noastre în a fi altfel decât în
întunecatul ev mediu), de a lăsa ca fiind ceva natural atenția ideatică
în ce se întâmplă natural, firesc, obișnuit, comun.
Am încercat intenționat a lăsa să iasă cuvinte de efect spiritual
creștin din orice gând și situație de viață personalizat mie prin
parcursul dorit a fi evidențiat în orice gând o străfulgerare ca lângă o
„poartă de Eden” unde există săbii străfulgerând de adevăruri perene,
acolo în liniște augură, naturală, simplă și necesară. Mă consider ca
fiind un exteriorizat spiritual precoce, în tipar iubitor de cotidian al
minții mele supuse călăuzirii prin excelență a Providenței.
Dacă e ceva greșit în vreo afirmație, Duhul Sfânt va repara
ceva printr-o reafirmare de clasificare și reclarificare a unei înălțimi
duhovnicești care mă va impresiona pe mine sau cititor, chiar dacă va
fi a altuia, și voi crede și va crede în acel fel propozițional expus ideatic,
LIVIU AUREL DIACONU
12
în naturalețea sinceră de a fi pure dar contrare acestor enunții. Dacă
nu, înseamnă că e un vertical în tipar plumbuit reușita afirmațiilor în
elemente diseminate clar și consistente, miezoase spiritual cu aură
de „logos” dat propozițional și spiritual în însemnătate și lucrătură
intelectual-spirituală necesară. Un alt scop scriitural este și ca să ajung
eu însumi mai sus sau în același fond cu carta gândurilor scrierii spre
viitoare cutezări de harismă de gândire. Tot ce am scris îmi este deci
mie însumi o cartă și o hartă de ghidaj, de unde eu pot cădea sau pot
reurca, după suma disponibilității mele de a-L lăsa pe Isus consemnat
și sigilat în inima mea, în fibrele ei lăuntrice cele mai tainice.
Pentru prima dată dau însemnătatea pseudonimului literar
cu care voi apărea pe viitor Nabucco Itard, sau Agent Stelar Neb, de
la nuanța metaforică de reintegrator de idei al existentului cunoscut
Nebucadnețar (Nabuccodonossor) conducător al Imperiului
Babilonian. Iar numele de Itard vine de la un perspicace medic pionier
al Pedagogiei și Psihiatriei din Evul Mediu, cel care a evaluat și recrescut
un tânăr idiot, crescut inițial de lupi după părăsirea părinților, cu
un tipar ființator de om – tip plantă, adâncit și reasamblat concret
chiar față de unele ipostaze ale vieții mele asemănător accentuate
în noumenul interior dând fond gândirii interioare din punct de
vedere pedagogic, teologic ori psihiatric. Această istorie a băiatului
din AVEYRON am aflat-o de la prea cunoscuta pionieră în știința
pedagogiei primare MARIA MONTESSORI. În tip personalizat de „om
ca o plantă” pentru câțiva ani buni am fost și eu Liviu Diaconu alias
Nabucco Itard (AGENT STELAR NEB), iar acum coexist ca personaj
purtător de sechele din remisiunea bolii de nuanță nu tocmai
lipsită de strălucire ca și cea a unei nebunii eficiente în holograma
bolilor psihiatriei. Băiatul crescut de Itard, fiind un băiat oarecare,
un incognito „homo demens” din localitatea franceză Aveyron. El,
doctorul Itard a fost amintit pentru mine de MARIA MONTESSORI
care a pus bazele și premisele unor lărgiri intelectuale în pedagogie
primară mai ales. Deci întoarcerea la vechi mentalități științifice prin
preluare de pseudonim ideatic din tipar de cărări vechi științifice, de
reeducare, este sursa spiritualo-intelectuală a preocupării mele de
matcă tipologică de gândire.
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
13
În sensul că și potentații nebuniei sau tiparului de a fi „plantă”
mai mare sau mai mică, pot valorifica prin har înțelepțiri nebănuite,
(vezi Psalmul 117, 17-22) este o lege unanimă a harului divin după
considerente speciale de judecată a capacității conștiinței lor determinată
strict numai de Dumnezeire. Astfel, „liniștea nebunilor” sau
„prosperitatea nebunilor” în altă traducere (Proverbe 1, 29-32) va
pierde pe acei aparenți înțelepți contemporani docili, iubitori de popularitate
deșartă, la fel ca „împotrivirea proștilor” a celor care se
fac proști în scop tehnic determinativ pentru a vedea că înțelepțirea
lor ultimă pune bețe în roate „deștepților”, clasificați de societate cu
diplome și nume sofisticate de inteligență, sau practică lucrativă deja
formată.
Astfel în nuanțele și verigile lor lipsite de cunoașterea posibilității
unei conștiințe educate cu dobândă recentă pentru ființarea
mântuirii interioare, se fac înșiși de rușine prin oprirea din cunoaștere
divină intimă a lui Isus fiind înlocuiți prin rededicare disciplinatorie
în elemente de știință de acești eroi reemancipați haric tip: „homo
demens” de obicei chiar rarisimi, dar necesari unei lecții utile societății
în meandrele slăvirii lui Dumnezeu. Aceștia, se fac „vinovați” prin
faptul că slăvind harul, dau utilitate nebănuită elogiului nebuniei sau
mai bine zis ieșirii propulsatoare din ea, în interfață tămăduitor-harică.
Totul, nu neapărat prin defăimarea înțelepților stilizați în categorii
academice (aceasta arătând demnitatea mea ultimă), eventual doar
prin ironie sublimă asociată nuanțelor lor scriiturale, ci prin coborârea
în disciplinare practică, lucrativă, științifică sau doar ideatică. La fel
protipendații înțelepțirii uzuale se scot din uz de pe picioroangele
înălțării de sine și mulțumirii de sine intelectuale, ca elemente infatuate
de gândire cu marca protipendadei academice lucru ce îi „propulsează”
în abisurile gândirii raționale tocmai de unde au ieșit nebunii primitori
ai harului. Ei, academicii, suportă rău această aversiune receptativă a
situației, a circumstanței, dar neîncercând a colabora întru înțelepțire cu
aceștia, din cauza infatuării lor atât de periculoase, se topesc în uzanța
influenței lor de până atunci…, se usucă precum floarea, popularitatea
lor scade, dar îi umple de mânie faptul și devin ei viitorii nebuni violenți
ai societății prin bigotismul, intoleranța și exclusivismul care dărâmă
toată stilizarea lor academică bună avută vreodată. Și prin statutul de
LIVIU AUREL DIACONU
14
boală de lepră (de invidie victimizatoare) și ca fenomen automartirizant
a căror eroi nedoriți sunt prin bigotism, exclusivism și intoleranță ei se
declasează din statutul de înțelepți devenind brutele, pilații științei și
iudele cunoașterii necesare curate. Înrâurirea elementelor naturii pe
care nebunii harici o observă providențial și limpezit ca fiind totuna cu
mersul lor în Dumnezeu și în oblăduirea Lui iubitoare scrupuloasă, nu
neîndemânatică sau iluzorie, ci faptică, continuă și concretă ființează și
desăvârșește era deosebirii veșnice a înțelepțirii la care le va fi parte.
Toate aceasta se întâmplă pentru că omenirea doar clasează
cazuri, dizabilități și disfuncționalități umane, nu și Creatorul care le
îngăduie reconversia fostei întunecimi de intelect cu scopul proslăvirii
Lui târzii prin unii ca aceștia.
În sensul acesta a fost necesar în loc de autoritatea lor
ultimativă să mă autoprefațez printr-o chiar dezicere și lepădare
autoritativă aparentă cu puține excepții, de mulți din trufașii teologiei
din învățători, mentori, profesori avuți, vorba lui David în Psalmul
119:99-100. (În izolare am primit convingerea că am o individualitate,
nu trebuie să fiu omogenizat de curentele teologice obișnuite, că pot
fi un copac diferit față de un alt copac consemnat ca soi în lucrătura
minții la fel ca un palmier este diferențiat de un măslin, sau cedru, sau
stejar. Nimeni nu trebuie să atingă măreția lucrată în har a celuilalt
ci toți cei sinceri spiritual converg în slăvirea lui Isus în roadele
intelectuale oferite în dar societății). Aici este vorba de o măreție
autentică nu de cea oportunist consemnată în zone de influență
sterile farmecului lui Hristos.
David spunea deci: „Am mai multă pricepere decât toți
învățătorii tăi căci mărturiile tale (din natură și experiențe omenești
etc.) sunt cugetarea mea adâncă. Înțeleg mai mult decât cei bătrâni,
căci am păzit îndrumările tale. „Ei neparticipând cu nimic real
sau concret ideologic spiritual, eventual cu logica lipsită de sublim
contrariu și nerealizându-se sociabil față de mine decât cu adăugarea
unor disprețuiri și lăsări de gust amar, chiar și în ideaticul lor pe care
îl zic, dar nu-l fac, fiind slab și bazându-se pe poruncile tradiționale
ale religiei lor filozofice puerile. Filozofia lor fiind doar o scânteiere
ce se stinge în noaptea dramaticei încercări necesare pentru iluminare
perfectă. E necesar a se oferi în schimb candele vechi dar
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
15
pline de rezerve ale uleiului haric de Duh Sfânt din absorții elegante
tămăduitor-intelectuale.
Las scrierea sub oblăduirea și mulțumirea față de Duhul Sfânt
care cum spune Daniel 4,37 u.p. „știe să smerească pe cel ce umblă
cu mândrie” și darul rațiunii redobândite îl dedic Celui ce coboară și
ridică pe oameni dintr-un spital de nebuni unde am fost de 5 ori ca
plantă într-un loc candid cu gânditori ai societății, într-un loc unde în
apropierea vârstei de 36-40 de ani mă simt înălțat sufletește, o vârstă
pe care un medic apropiat îmi spunea că este psihologic o primă vârstă
a conștiinței, o conștiință pe care mi-o doresc luminată de inteligențe
cerești mai mult de o mie de ori decât de la novicii spirituali filozofi ai
omenirii, în care puțini au mers pe căi cerești și mai mult au întunecat
rostul așa zisei științe strălucite cu nuanțe acum sincretice globale.
Cartea, la o citire în variantă electronică nefinisată a fost
considerată de factură ermetică…, neeligibilă cu scrisul comun
nepretențios… și uneori nepotrivită vulgului comun. Alții au subliniat
în ea doar părțile tari ce țineau de fixismele lor în dreptul ideilor
proprii de cumpătare, alții au rămas mirați de ce cineva fără să
fi învățat îndeosebi în părți avansate în facultate a reușit să evoce
elemente structurale de cunoștință diversă ce ar fi socotite ca fiind
aplecări ale unor științe deja uzitate. La elementul de socotință, în
a fi ermetică pare-se cartea, aș adăuga acel factor al anunțării că
informațiile, faptele și gândurile celor stăpâniți de duhovnicesc sunt și
vor fi în finalul erei scriiturale pentru pământeni, înainte de revenirea
lui Hristos, elemente de cultură ce clasifică cultura de până acum
umbrind-o față de noile posibilități duhovnicești ale celor ce nu se
dovedesc ca fiind lepădați pentru totdeauna de la fața lui Hristos, ca
unii dintre contemporani care au intrat într-un factor de penumbră
spiritual în tipologia balaamic-culturală. Cei din această penumbră nu
vor înțelege factorul pur duhovnicesc și îl vor socoti rareori banal cât
mai ales nu după reguli literare bine știute, și mai ales cu absorții de iz
fanatic sau demonic… pentru că nu e al lor și pentru că nu dau imagine
cauzei lor. Aici e locul repurtării bătăliilor ideologice în a admonesta
literar sublim și plin de vigoarea experienței penei manevrate din
instanțe divine.
LIVIU AUREL DIACONU
16
Mersul scrierii mele în debutul ei pare a arăta o ofensivă, o
încercare de doborâre a elementelor care nu au fost pe același fundal
al pregătirii clipelor de inspirație. Pentru liniștea augură a inimii
mele, nu vreau a se lăsa impresia că scotocesc bănuieli, elemente
incisive și ofensive, ofense și critici de dragul doborârii cuiva dintre
prieteni, foști profesori sau frați pastori prieteni. Abordarea aparent
represivă…, beligerantă înmagazinată în trecut vreau a o înmuia cu
niște mici explicații de finețe și tandru tineresc. Nu se cade bine
pe energia inimii tânărului să fie un astfel de element discordant,
e necutezător și nu îi șade bine evoluției ulterioare. Mi-a plăcut să
nu intru în lauda cuiva, …mi-am canalizat unicitatea spre sferele
pregătirii din meandre vechi, din cărări vechi al căror specific erau
chiar să construiască un astfel de calapod ca formă educațională.
Dar mărturisesc că mai înainte nu era dorit la mine felul acesta. Mă
comportam ca un intrigant, fără a fi și select…, fără a avea vreo formă
sau vreun modelaj interior în intelect. Lepra criticii, ocării m-a făcut
să fiu neiubit… nedorit… insignifiant. Nu șade bine rostuirii tinereții a
cădea cu tronc pe cei pregătiți intelectual chiar dacă ar fi nu cu Duh
Sfânt, dacă nu ești tu în Duh cu Isus și apoi dacă ești în Duh, cucernicia
vorbirii și faptelor va fi deja energie conclusivă a circumstanțelor
perorării eventual dojenitoare. Poate că vreo 7 zile-ani de mers izolat
al propriului comportament au fost ca și cele 7 zile-ani în variantă
proprie ai Mariei sora lui Moise, în faptul de a acuza conducerea nu e
o treabă lipsită de semnificații, pentru a o osândi îți e util un piedestal
propriu… și acela e de obicei mândria… Dar ce am reușit este totuși ca
după vreo șapte ani de umbră a socializării comune cu acești oameni
mari să fiu trecut prin încercări rare care mi-au creat în studiul Bibliei,
al naturii și al cărții Providenței motivul ulterior acelor neguri, acela
că unicitatea prin Duhul Sfânt e cu farmec înglobat și e rostul dilatării
oricărui neuron sapiențal; că farmecul a ceea ce am scris sau gândit
vine din trăire maximală a problematicii și din suferință, din lepdarea
proprie de sine.
Dacă după revenire în ochii considerabililor vechi prieteni și
frați mă voi dovedi că după felul secund meritat din trecut, vor fi ceva
considerente oportune obiective de rostuit în fățiș, în vileag social
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
17
deplin și rostuit declarativ și nuanțat în cele gândite împreună cu
Duhul Sfânt… atunci e și valoarea firescului constructiv dat de natura
faptului că am fost inspirat față de această situație de un citat al
scriitorului american ELLEN GOULD WHITE din cartea „PRINCIPIILE
FUNDAMENTALE ALE EDUCAȚIEI CREȘTINE” pag 208: „Unii dintre cei
care sunt în plan secund ar fi putut fi mult mai avansați în cunoașterea
lui Dumnezeu, dacă nu ar fi stat deoparte de frații lor, renunțând la
asocierea cu cei credincioși care nu au lucrat potrivit cu ideile lor
limitate. O dacă aceștia care au pus piedici s-ar pierde din vedere pe
ei înșiși și ar fi interesați de mântuirea oamenilor, diferențele acestea
neînsemnate ar dispărea și n-ar mai exista înstrăinarea de frații lor.
Dacă atunci când se adună laolaltă n-ar mai vorbi despre
lucrurile asupra cărora găsesc obiecții, ci și-ar pune frâu gurii și ar căuta
pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să
poată să rămână asupra lor, ca să poată avea povara pentru sufletele
pentru care a murit Hristos, ei ar descoperi că întunericul a dispărut,
iar în sufletul lor a pătruns lumina și speranța. Mândria va dispărea
și ei vor putea fi învățați precum copiii. Contemplând dragostea lui
Dumnezeu, încăpățânarea se va topi, iar inimile lor vor străluci, fiind
atinse de cărbunele de pe altar. Necazurile vor dispărea și bucuria le
va lua locul; căci dragostea și bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu
va constitui tema mărturiei lor.”
Din cauza acestei grosolane greșeli de practică trecută voi
proceda în harul obținut în felul următor: Eu o să mă constituiesc în
scrierea aceasta și în altele în a fi cea mai mică particulă… Atunci voi
fi cel mai căutat și cel mai minunat lucru de găsit…; voi fi cu atât mai
mare cu cât specia identității cuantificabilă va fi atât de mică. Voi fi
un invizibil aproape ce va bara căi și strategii uriașe de acces. Dacă va
da cineva peste mine nu va fi un lucru oarecare… Va fi revoluționar,
planetar, universal, dumnezeiesc. Voi fi prostit… dar voi învinge prin
importanța mea, care va fi aclamată de suișul multor mari. Iar eu voi
învăța de la aceștia faptul că am și eu o mărime anume…, nu…, aceea
care îi încurcă pe toți…, căci ei nu pot exista fără de a învăța și a ști
despre mine. Dacă voi mai fi și util, nu știu… dar vreau să aduc în
hazard liniște deplină… în primele așteptări, sau mare degringoladă
în idei, nu înainte de a procrea și eu copiii mei mai mici…, iar eu le
LIVIU AUREL DIACONU
18
voi deveni tată. Iar bunicul meu sau străbunicul meu va fi atomul…,
și Einstein îmi va fi un naș ruginit de bătrânețe. Vai ce m-am mai
lăudat. Dar oare mă îndoiesc că exist…? Alții se vor lepăda de mine?
Încă nu mă gândesc la acesta… am capacitatea de a crea noi idei în
Univers la care Dumnezeu însuși va râde împreună cu mine… Eu sunt
particula ironiei și umorului, a persiflării chiar și în duhovnicie. E o
suprasaturație de putere infinită înglobată în caracterul meu. Acesta
îmi e numele. Cine mă rănește pe mine în acest secol, sau deceniu
deocamdată va fi condamnat la neardere pe rugul ideilor despre
ființarea mea. Și cine mă va amenința cu moartea, va încerca de fapt a
distruge Universul printr-un act de ridicol nenecesar posterității, care
eventual dacă se va întâmpla aceasta, nu va mai putea evolua. De ce?
Din lipsă de premize suficient de fortificante în realizarea persiflării
obiective a greșelilor intelectuale curente din contemporaneitate.
Astfel m-a argăsit fenomenul inspirativ să mă comport cu cititorul
meu… „AGENT STELAR NEB”
Este posibil ca ridicarea în har să fie totuși puternică și să
inaugureze un fel nou al căror piloni să fie pe o temelie sigură. Un om
încercat, dat înapoi, oprit des…, criticat, îngenuncheat, poate găsi în
felul acesta damnat rostul de a păși sub orizonturi proaspete a felului
de procedură, e înțeles vag mai înainte dar fortificat după ce încearcă
a pacifica și a-și arăta motivele. Dacă frecușurile intelectualilor
prieteni, rude, oameni de societate cu rang, etc. dovedesc că există
pentru a fi reușită mai bine o unitate exemplară… e de folos unanim
acesta…, dar dacă indivizii devin recalcitranți din invidii mărunte
și neavenite… calitatea lor de farisei este cea care va arăta ca fiind
necesară dominanta încă din începuturile formării personalității și
unicității mele. Deși harul va domina… critica, persiflarea necesară
se va așeza în cucernicie pe acele elemente de neadevăr, fantezii
speculative și iluzii care nu au vrut a fi reparate, nici îngânate în a fi
constituite corect duhovnicește. S-ar putea să se ajungă aici sau nu.
Totul depinde aici de om și de năzuințele inimilor a căror motivație
în forurile secrete, Domnul prin timpul acordat umanului, o va da în
vileag… în reala constituire a oglinzii evenimentelor vieții.
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
19
Defilarea minții în „Carta Inimii”
Motto al motto-urilor: „Dacă vrei să ai o constituție sau o cartă
a inimii tale, observă-i raportarea la libertățile oferite și interdicțiile
date, cum și integrarea în mod constant în ele, ori dorința imperativă
prin har de încă a o mai face.”
Publicitatea 0 a „materiei materialului prezentat.”
„Cocoșul lâng-o pădurice, ecoul publicității mult mai mari la ou
găinii cată să-l ridice.”
1. Povețele inimii spuse în șoaptă au ecou de tunet pentru
nezăbavnicii cu inima. Pentru ceilalți zăbavnici e doar leac
împietritor.
2. Cel mai bun tip de slujitor genist al Cuvântului, este acela
care aprinde fitilul unui sens nou al unui text biblic prăfuit din
vremuri vechi primordiale, la puterea lui maximă, nu a unuia
care, dacă a aflat sensul probabil de la altul fără cercetare, îl
dezamorsează. Oricum, nu va reuși, ci îi va exploda în față până
la sfârșitul vieții.
3. La marginea prăpastiei, înfrigurarea față de un suflet pierdut
dar poate neajuns în valea crâncenă a pierzării, are cote
apocaliptice. Întinde o mână, te înfioară față de cel prins pe
panta abruptă, accidentată și spinoasă și cerul e alături de
inima ta, simpatizând și găsind cu tine o soluție vindecativă.
4. Dacă te-ai îndrăgostit de „Adevăr” țineți-vă bine de mână,
stați îmbrățișați, trăiți unul pentru altul, muriți unul pentru
LIVIU AUREL DIACONU
20
altul. În adevăr „Adevărul” a murit și a înviat cu o nouă forță și
splendoare, dându-vă acuratețea iubirii farmecului Său.
5. Adevărul doarme liniștit toată noaptea, pe când minciuna nu
poate fi liniștită și mi-l trezește și e vai și e bai când se trezește
Adevărul.
6. Dacă tot ți-ai luat viața în joc, ia-ți sabia Cuvântul cu tot cu al ei
foc, iar dacă tot ți-ai luat inima în dinți, vezi mai pe sus de orice
adevărul să nu mi-l dezminți.
7. Ca să nu mori spiritual începe să gândești corect duhovnicește.
8. Adevărata epocă a Renașterii, a Iluminării, a Contemplării
(Romantismului) Cuvântului, a avut loc la Cinzecime și apoi
episodic, după aceea, în generații și o să privim prin credință
în vremurile noastre cel mai frumos final în episodul ultim în
viețile noastre dacă voim.
Reflecțiile naturii
9. Șucărul din parlamentul vrăbiilor aduce uneori ploaia, ninsoarea,
cel din parlamentele națiunilor aduce repetat legi aspre,
opresive, rele.
10. Mama curajului la bărbați și femei stă în angrenarea inteligenței
comunicării, după inerția unei munci zdravene profesioniste
sau necesare constante; iar doica curajului stă în exercitarea
mânuirii acestor cuvinte de curaj la amvonul sacru, tribuna
sacră, orice loc frumos din templul naturii, sau un oarecare loc
sfințit de cel ce vorbește.
11. Ucenic în recrutare prinde secerișul cât el de voinic, neastâmpărat,
temperamental și tare, și-l culege cu surle, trâmbițări, că
e frumos, e prea bogat, întins și mare.
12. Rouă și ploaie, urgii, pedepse vor fi după cuvântul tău, dacă
ai cheia norilor și lacăte potrivite în sfințenie, iar dacă ai găsit
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
21
și ți s-a încredințat cheia cunoștinței, încuie mintea și inima
fariseilor și lasă-i pe dinafara staulului, să intre doar ca hoți,
cum de fapt și sunt.
13. Dansul norilor, cutezanța înfloririi repetate, liniștea emoționantă
a predicării tăcute a naturii, împlinind menirea ei, iată
ce au alungat ateii și creștinii aceia cărora le-a plăcut mai mult
patima, eliminând gândiri spirituale din sorginte dumnezeiască.
14. Verigile lipsă ale spiritualului unor oameni aflați în fază de
cretacic, precambrian etc. sunt: omul spiritual, omul evlavios
și omul plin de Duh Sfânt. Ele au fost descoperite de curând
printre contemporani.
Modelarea iubirii
15. Când te lipești de „Iubire” radiezi cu aură din a ei neprihănire.
16. Dragostea există adânc în simplitate, a o căuta în fruntarii
de frumusețe extravagantă o face a se topi precum nici nu a
existat în sațul ei vreodată.
17. Factorul de geniu al iubirii rămâne înțelepciunea excelenței
ei pedagogice înseminată nouă prin Duhul Sfânt în talentele
noastre, în modelarea noastră zilnică providențială, prin
întrepătrundere cu umanul nostru, în proslăvirea noastră
intelectuală față drumul sinuos grav de n-ar exista.
18. Îndrăgostirea: „Implant divin al unui al doilea eu în somnul
rațiunii spre delegare de răspunderi și cunoaștere iubitoare
cu inima.”
19. Când faci un chef al veseliei inimii tale fără alcool, nu chema pe
rudele tale, pe prietenii tăi, pe oamenii bogați ca să te cheme și
pe tine și fii mai cu chef și entuziasm pentru ai chema pe cei pe
care nu prea îi chemi.
LIVIU AUREL DIACONU
22
20. Iubirea, drăgălășenia, încurajările, seninătatea, farmecul voioșiei,
sobrietatea sau zglobiul vieții sau cuvintele calde și parfumate,
nu știu în familia creștină ce e recesiunea, nu au vreuna
de tipul lipsei lor.
21. Vâlvătăile dragostei a doi tineri creștini pereche produc
viață, vieți, cinste, onoare și mântuire mărturisitoare până la
marginile pământului.
22. Cufundat în iubire dai de miez de nemurire.
23. Iubind în ascuns, riști să iubești pe față.
24. Din toate durerile, necazurile și cataclismele numai eu am scăpat
ca să-ți dau de știre, că tot mai cred că Dumnezeu este iubire.
25. La înmormântarea prințesei „Iubirea devotată”, „Ura șăgalnică”
predică excelența ei, dar nu se simte prea bine, nu o poate
face cu surle și trâmbițe, îi este teamă că fie va învia, fie se va
încarna în altă parte cu tot atâta putere.
Cuvinte cu farmec la purtător
26. Nu știți că printre cei ce aleargă la concursuri și loterii numai
unii capătă premii și ceilalți trebuie să participe la susținerea
financiară a premiului, ca să aibă apoi și găuri adânci în buget,
nădăjduind iluzii?
27. Ignorantul mulțumit zâmbește arar, zâmbetul nu-i ține loc nici
de-abecedar.
28. Dacă nimeni dintre prieteni în toată viața ta nu a încercat trădarea
și sabotarea ta pe bani sau pe alte beneficii și privilegii de
grup înseamnă că valorezi mai puțin de 3 parale.
29. De ce să te pui pe inimă rea când te poți pune pe inimă bună, pe
cea plină de voie bună și mustind de Duh Sfânt?
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
23
30. Când doi cocoși preamăresc o victorie de ciufuleală, adevărul
că unul e victorios ține de cât timp poate să repete mai mult
decât celălalt în cântec asta. Astfel de pe pământ în cer ajunge
cine nu se plictisește lăudând pe Dumnezeu și repetă mai mult
decât lauda de sine a Satanei că nu suntem victorioși.
31. Când vrei să pornești o indifadă împotriva păcatelor proprii
trebuie să vrei să ajuți și pe cei vulnerabili ca tine, dar ai nevoie
de înțelegerea divino-umanității naturii lui Isus lucrate în viața
Sa de poruncile iubirii Tatălui Lui, dar combinată cu ascultarea
ta de ceva ce s-a dovedit că e ascultare desăvârșită, inviolabilă
și invincibilă la Isus.
32. Ieși din Imperiul obscurantismului doar ca mesager și sol
al neprihănirii, agent al Legământului veșnic, când ai privit
destul la Hristos ca să se vadă slava voioșiei Lui pe fața ta și să
împrăștii astfel raze.
33. Natura deghizată a așa zisei invincibilități spirituale deja
afirmate se probează ușor în vulnerabilitate asociată, atunci
când un roi de ispite duc la o cădere impetuoasă de la principii
când nu ești personaj de paradă, ci unul obscur un simplu rob și
muncitor printre oameni cum a fost Hristos.
34. Dacă nu știam de însemnătatea rugăciunii personale eram în
pom și pomul în aer și dacă mă gândesc să nu mă mai rog îmi
tai singur și sigur craca de sub picioare (Aventurile spirituale ale
rugătorului Tarzan).
35. Milă mi-e de tine și de-mi stă în puteri te ajut, dar să știi prietene,
cel mai mult Domnului de tine mult dar și de mine tot la
fel I se rupe inima.
36. Inima nesăbuinței înmormântează tehnica credinței.
37. Legea excelării: „Un om în anumite compartimente ale intelectului
poate fi geniu, iar în altele ca un copil”. Va excela că
poate, dar starea în alte viitoare excelări după noi sume de
cunoștințe este a se păstra ideea că e ca un copil la început în
ele, până la fortificarea respectivei cunoașteri, dar și chiar încă
LIVIU AUREL DIACONU
24
având minimum necesar pe veșnicie va fi așa. Dacă nu crede
asta și se va socoti înțelept va ajunge ultimul. (Trebuința de
evaluator al evaluatorilor, peste evaluatori ai celor evaluați).
38. Dacă vrei să părăsești cărarea binelui, nemaisocotindu-l ca fiind
ceva de valoare, te ajunge răul din urmă, te trage pe dreapta
și te invită să te urci în trăsura lui. El are caii mai nechezători și
mai înfocați, drept spre o pedeapsa mai aspră ce nu întârzie.
39. În ce nu ai dubii de greșeală, nici nu-ți fă iluzii. Dacă vezi un
pom drept (având verticalitate) nu neapărat în vârful coroanei
va coti (se va curba).
40. Apanajul sincerității totale este dat de înlănțuirea în intenții
curate cu motive divine și având o cunoaștere personalizată
a faptelor interioare și exterioare, de teapa educației la acel
moment. Atacul acestui apanaj este meschinărie cu provocarea
Dumnezeirii, celui ale cărui intenții le-a înlănțuit.
41. Când chiar trebuie să arunci cu bolovani în cineva, păstrează-ți
câțiva și pentru ale vinovăției tale clare în ochii tăi exigenți.
42. Cine scoate nume rău, îl scoate din al inimii lui hău.
43. Mama curată este definiția Dumnezeirii în varianta artei
duioșiei, artei sensibilității, artei lepădării de sine și artei formării
scopurilor lumii, prin săgețile care le trage în neant cu
copiii ei născuți și educați.
44. Ranchiuna, necăjirea pe prieteni, nevastă sau copiii poporului
tău, enervarea, răzbunarea, e la fel ca rachiul bun, tot ai mai
bea din simțământul pricinii tale și mai ales al iluziei ei.
45. Rănește un om numai după cât știi să-l vindeci înapoi, extirpându-
i răul, mâhnește-i duhul după cât știi să-l mângâi spre
reînvierea subită, dă-i 40 de lovituri fără una după măsura
răutății lui, dar nu-l înjosi mai mult decât e vrednic de acea
pedeapsă.
46. Dacă lucrarea de o viață a cuiva locală și parțială, e un
holocaust, nu fi tu cel care extermină, gazatorul. Urmașii lui
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
25
Hitler vor să aibă iarăși eroismul de altădată, dar tu nu adera
la aceasta.
47. Dacă vrei să scoți un om curat dintr-unul necurat, treci și încearcă
filozofii, poeții și cărturarii mincinoși și pana mincinoasă și cu
inima perversă și tot nu va fi decât o încercare, doar te vei
îmbăta cu iluzia posibilității.
48. Povestește-I lui Isus un milion din imposibilitățile sufletului tău,
apoi adăugă: „Știu că Tu poți totul”. Această rugă va fi ca o
scrisoare de dragoste pentru El de la tine, cu răspuns instantaneu
sau după nevoie.
49. Personalitatea umană nu se va descătușa în mod maiestuos în
individualitatea ei decât în mijlocul necazurilor, frământărilor
și decepțiilor din partea lumii și mai ales toate acestea sub
influența de absorție a regenerării Duhului Sfânt, contracarând
senilitatea scopurilor ei (a lumii) prea neînsemnate.
50. Primăvara este spovedirea, confesarea din inimă a iernii, pocăite
de capriciile ei tulburătoare și înfiorătoare.
51. Câte în lună și în stele, le povestești rătăcitor prin ele, deșarte
sunt și nefolositoare, rele.
52. Se mai întâmplă ca pornind la vânătoare de greșeli, rănești
victima, dar scapi prada și te întorci cu tolba goală, dar fără de
suspin pentru ceea ce era gata să faci, și cu amărăciune pentru
natura suspectă a imposibilității puterii tale vânătorești.
53. Ingineria de ajutor exemplar dăruit, stinge bârfa cea mai șireată
și o astupă, de nu i se mai aude glasul mieros oțetit.
54. Ruga antifeministelor: Doamne, nu-mi da o inima de femeie cu
inima unui timp de criză și strâmtoare, căci mi se va dovedi
lașitatea și cu tot avântul meu inițial, voi păli și voi fi o defetist(ă)
convins(ă) și neajutorată.
55. Pentru zel fără cunoștință, pentru entuziasm debordant, dar
lipsit în cele din urmă de semnificație, pentru lauda de sine pe
LIVIU AUREL DIACONU
26
care un specialist o poate dezumfla repede, recomand dușul cu
apă rece folosit des spre luare aminte.
56. Har din har se face dacă tu îl primești și altul de la tine-i fermecat
de el și-i place.
57. Primăvara veșnică și edenică seamănă suav ca cea de-aici, e
mult complexă, dar nu-i ca toamna sau vara aici și le include,
ea are însemne regale veșnice înflorate (acolo pomii au roade
încă având sub poale flori).
58. Luptă-te cu conducătorii haitei lupilor și biruiește-i și ceilalți vor
chelălăi singuri de frica neancorării în Hristos.
59. O iubire care nu cere, ci știe să dea oricum, i se va întoarce îndoit.
60. Dacă tu nu ai pofti, nimeni nu te-ar linguși și apoi ademeni.
61. În goana după maxime, nu trece decât pe la cei ce au iubit și
păstrat credința, nu pe la ceilalți.
62. Când Domnul te ia de urechi, Golgota îți suspină cu farmec
înnoit.
63. Lingvistica lui Dumnezeu numește îngrijorarea oamenilor, o
parte grija Sa afectuoasă, iar altă parte ceva ce va vântura
din poftele deșertăciunilor lor, pentru ca după aceea să-L cunoască
pe El și să-și afle odihna în socotința Sa înțeleaptă dacă
vor aceasta.
64. Când Dumnezeu te copleșește cu binecuvântare, soarele răsare
pe toată străzile și nu e exclusivist nici cu tine nici prin tine,
astfel ca să te lauzi numai tu.
65. Dacă toată lumea ar fi ca tine, ar merge din rău în mai rău sau
din bine în bine?
66. Se poartă pocăința ca imagine a bisericii și numelui ei, dar nu se
dorește pocăința ca zdrobire, mâhnire a omului interior dedicat
îndreptării faptelor de după aceea.
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
27
67. Abțibildurile, poleiala, extravaganța unei biserici, ceremoniile
dese, artificiile formale, dau culoare locală închinării, dar nu
pot încălzi inima credincioșilor.
68. Cea mai mică doză de trufie și viclenie otrăvește o prietenie,
dacă nu se dovedește și pocăință adecvată acelor fapte care o
pot întregi înapoi.
69. Valoarea expertizei în gestionarea lucrurilor cotidiene este
valabilă în gestionarea lucrurilor spirituale, numai că aici Cel
ce face expertiza este și Dăruitorul de har pentru neputințele
dovedite.
70. Discreția e mama curăției lucrurilor și problemelor vieții și
inima prieteniei.
71. Cine lovește în Mielușel sare ca un arc la el, atât e de tare
Mielușelul divin de ori Îl primești să te alini, ori fugi pe rupte în
suflet cu venin.
72. Originalul se poate depăși numai cu măsură dublă de travaliu
de gândire.
73. Dacă vezi și cai de foc dublu din duhul lor în duhul tău tu ai noroc.
74. La moartea vrășmașului și a Arhivrășmașului, fă-i cântec de
poți și de fanfară și nicidecum nu te lupta să faci tu judecăți
nestrâmbe, dar de-ocară.
75. Când umbli la semeni la motivații, seceri fie alterații la duetul
partiturii vieții fie ulcerații, deși poate ești corect în citirea
interiorului lor.
76. Când inima e sfâșiată de prieteni, căile înlocuitoare ale
Providenței fiind și surprinzătoare fericesc inima și o mângâie
cu plus de ființare spre depășirea orizonturilor înnegrite de
ei (prieteni) dacă nu iau seama de sfătuirea ta și de rănile
credincioșiei tale.
LIVIU AUREL DIACONU
28
77. Întrece-te cu toți și abia ajungi ca tine însuți, lasă-l pe Isus să te
întreacă și urmându-L deja, ai intrat în depășirea ta și ajungi și
vârf de lance.
78. Dacă vrei să nu fii mic în religie trebuie să ai un Dumnezeu
foarte Mare și Binevoitor care cinstește pe cei ce Îl cinstesc.
79. Glorificarea și înălțarea înaintașilor credinței poate să fie
paravanul după care îți astupi găurile abuzurilor și nedreptăților
de zi cu zi, în fațetele multe ale prefigurării teologiei tale.
80. Dacă azi nu treci pe la Golgota, nu poți aduce zâmbetul ca
Soare, nu poți alina marea durere globală, nu poți însenina
cerul întunecat, nici Providența închisă în neșansă.
81. Cauza cauzelor neprihănirii:… e ca în iubire… rezemat doar de
Hristos și întorci lumea pe dos, având acest punct de sprijin,
miști și Universul Lui și pe al tău.
82. Nu mai da omului hrană tare tocmai când nu are dinți, se simte
că e luat la mișto.
83. Pe soclul statuilor și în casele lor muzeistice ale iluștrilor omenirii
morți, dar răsfățați ca și ale zeitățile de demult ar trebui scris ca
și la împodobirea mormintelor proorocilor. Ele sunt din aceiași
tagmă idolatră și uneori pe nedrept socotiți astfel în cel mai
mic indiciu.
84. Cine a găsit mărgăritarul de mare preț, salvează economia
sufletului său, plictiseala și tranzacționează locul însemnătății
textelor biblice de bucuria mântuirii chiar și pe Wall Street. El
le va socoti mai de preț decât miliardele bogaților de orice tip…
de fapt bogățiile lumii sunt un jaf exersat împotriva mântuirii
lui veșnice, o nebunie a lumii în care trăim.
85. Trădarea în dragostea frățească a pretinșilor creștini, este
catapulta celor puțini rămași și suferinzi în strădaniile lor
evanghelistice și de necesități stringente. Ei sunt cu dorință de
a-i avea tovarăși înlocuitori pe semenii lor din lume, făcându-i
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
29
pe aceștia frați de cruce ai credinței prin propovăduire. Ba vor fi
și cu dragoste în inimile lor căci au găsit har și îndurări.
86. În culisele omenirii nu sunt doar vise nobile, ci uneori coșmaruri
reale, deschise, ce prevestesc o vreme de răzbunare a
Dumnezeirii după atrocitățile pe ca le clocesc.
87. Viu este Domnul, pentru cei ce nu Îl omoară în conștiința lor și
rămâne încă viu, activ, sensibil, acolo mișcându-și voia Scripturii.
88. Nu vorbi cuvinte așa de sus, ele sunt ca apa, se evaporă și
vor cădea asupra ta de la alții mai puternici, ca o grindină
pustiitoare.
89. Nu le face numai în ciudă, perna toată ei și-o udă.
90. Când nu-i plac Domnului căile cuiva, toți dușmanii lui îi devin
prieteni, ca să existe o subversivitate desăvârșită și un excedent
al puterii răului în unitate deplină.
91. Tinere bavarez, în loc de o mândră, i-ați una pe care o simți
smerită.
92. Viteazul încremenit lesne e de osândit.
93. Dacă ești nătâng în vorbă, nu-l lăsa pe orator la ciorbă.
94. Îngerii dacă au pene pe aripi, stau aranjate și dacă au păr pe
cap nu stă zbârlit.
95. Nu pune slabii de inimă în fruntea luptei spirituale, trebuie să-și
măsoare tensiunea foarte des și personalul medical e în spatele
frontului.
96. Dacă dușmanul are o clipă de geniu de iubire, sunt gata a mă
da și de partea societății lui și să mă vând tovărășiei lui pentru
aceasta, că nu-l credeam în stare.
97. Dacă o adiere de laudă și lingușire deja te-a pălit, ce vei face
când vine un uragan de multe ploconeli și ademeniri pentru
trădare de scopuri.
LIVIU AUREL DIACONU
30
98. Cotele apelor Râului Vieții trebuie a fi în creștere și să nu fie
îngheț la mal în inima iubirii neegoiste.
99. Unii taie sforile celor ce vor să ajungă la piscul „imparțialitate
desăvârșită în adevăr” și eroii care ajung acolo sunt puțini.
Sau dacă au ajuns acolo, sunt lăsați singuri și neajutorați să
se bucure, ca să nu se mai întoarcă înapoi și să constrângă
drăgăstos și pe alții la acest efort.
100. După ce tranșează și execută jumătate din oaie și o face cu
handicap, unii păstori sufletești spun părții întregi a vătămatei
oi: „Încrede-te în Dumnezeu”. Și oaia îl ascultă, dar numai
gândindu-se la Păstorul cel Bun și-i disprețuiește pe aceștia.
101. Un viteaz bun trage cu arcul la întâmplare într-o oștire și atinge
cea mai prețioasă țintă strategică.
102. Omul e arc înșelător și în sens postmodern dronă înșelătoare,
pușcă ambiguă… lovește diferit de ținta lui Dumnezeu în
scopurile Lui mântuitoare.
103. Visătorii idealiști nesocotesc stăpânirea și din deformarea lipsei
experimentării binecuvântării aprecierii prin îngeri a acesteia
își i-au porniri nesăbuite în nesocotirea, protestul și răzvrătirea
lor fățișă.
104. După șapte declarații ale Satanei de „infringement” spiritual
chiar selectiv pe compartimente spirituale, spune-i vrăjmașei
tale Satana să nu se bucure, căci te vei ridica iarăși și vei tăia
capul balaurului prin puterea lui Hristos.
105. La terapie spirituală intensivă, fii lacom de mângâierile
Cuvântului, indiferent de consecințele la care și tu le-ai fost
parte prin greșeli intenționate sau nu.
106. Și oștenii cei mai tari se clatină dacă umblă numai după datină
și nu după cuvintele Comandantului Suprem.
107. Dacă într-o zi anume căutând prietenii, i-ai găsi pe toți în
momente de exclusivism religios sau social, sau la grupuri
sociale suport, se va întâmpla asemenea și chiar la toate rudele
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
31
și toți pământenii, atunci Dumnezeu ar fi exclusivist cu tine și-ar
zice: Iată, am găsit în sfârșit un om al generației căruia pot să-i
dezvălui din secretele Mele. Îl voi face ca un zid de aramă și va
sta la spărtura Legii.
108. Decât la vorbă-n adevăr, doar mureș mai bine în cuvânt și fapta
lui în iureș.
109. Cei care nu au o gură de aur sau dinți de aur, pot avea cuvintele
veșniciei, ale Dumnezeului Cel Viu în gura lor, în toată ființa lor.
110. Când dă lăstari o rădăcină de amărăciune, roadele se pot
culege împreună, dar afacerea cu aceste roade merge pe cont
propriu până la iertarea comună, reciprocă a neinițiaților, dar
găsiți puternic combatanți.
111. Când gândirea despre polarizare pe care o crezi se topește ca
un ghețar în realitatea ei cutremurătoare, intri în gândirea
altora total opusă despre ea, deja polarizat.
112. La joacă, în religiunea curată și nu numai, dacă a alunecat nu-i
mai da și brânci.
113. Când ajungi de pomină, răul cred ei că sigur doar te domină,
când ești pricină de clătinare de cap, alții vor încerca să-ți dea
și-un hap.
114. Trădarea prietenilor și în familie este combustibil pentru alipirea
de Dumnezeu pentru a obține un curaj înnoit, consecvent, demn
și puternic.
115. Hoții sunt respectuoși față de punga și comoara din cer, pentru
ei e un mister.
116. Când te lupți fără Isus, singur cu prejudecata, doar te dă gata.
117. Cercul lor ce pare doar nemuritor, dar rece, va fi în floare doar
o vreme, apoi se va usca, va trece.
118. De la sublim în artă la degradarea ei prin mijloace mass-media,
e la îndemâna și distanța de un gest de libertinaj rău înțeles
ca libertate.
LIVIU AUREL DIACONU
32
119. Curajul de a fi fierbinte nu îi fierbe, nu îi lasă reci și indiferenți
pe semeni, ci molcom inima acelui om nu te minte, se simte, și
nu se dezminte.
120. Dascălii ignoranței sunt pe rând: superstiția, prejudecata
oarbă, risipirea oportunităților sau a mijloacelor bănești, și
lipsa îmbierii în dragoste a conducătorilor în ucenicie după
modelul biblic.
121. Dacă vrei să nu cazi în dispreț, pune pe sfaturile, avertismentele
și mustrările celor ce îți vor numai și numai binele, considerație
și preț.
122. Drapelul însângerat al dragostei creștine nu se târăște prin
țărână, oricare a-ți fi, luați-l luptați pentru el și puneți-l pe
meterezele credinței dusă la risc și extrem, chiar de plătiți cu
ocări sau cu sânge.
123. Ratingul Noului Ierusalim a trecut pe plus infinit, cel al frumuseții
Noului Pământ la categoria Minunăție de Țară, de
Lume și Împărat al ei, iar inima noastră nu va retrograda aceste
ratinguri niciodată, doar va dori a le ridica la grade superioare
nemăsurate cu măsuri omenești.
124. Nu sufla în lampa colegei tale alt tip de biserică fecioară. Dacă
se stinge e treaba ei, îi place a fi sedusă.
125. Dragostea există adânc în simplitate, a o căuta în fruntarii
de frumusețe extravagantă, o face a se topi precum nici nu a
existat în sațul ei vreodată.
126. Cu o vorbă spirituală rece semeni indiferență grosolană, cu una
fierbinte semeni ajutor surprinzător și de dorit ca o cupă de apă
rece în pustiul vieții.
127. Uneori o anumită acțiune înseamnă fanatism, risc maxim, sens
radical și ridicol sau bigotism, sau încumetare pentru cei ce le
înfăptuiesc și pentru alții, alteori în altă circumstanță reprezintă
încredere și credință în Dumnezeu, dar numai pentru primii.
1001 PICURI DE STRĂFULGERARE SFÂNTĂ
33
128. Mierea din trupul leului lui Samson, luat în înțeles de iubit la fel
ca ritmurile muzicii creștine, sau chiar și cele laice nevulgare,
dar echilibrate și cu sens spiritual, totuși mi-au un adaos de
fericire neasemuită, sunt unul și același lucru.
129. Vegherea e ca mierea sufletului, cu cât o cauți mai mult, cu
atât mai dulce, mai plin de nectar e izvorul dezmierdărilor
sufletului dat de Duhul Sfânt și mai ales ea e de categoria
purității maxime, dacă e asociată cu roada stăpânirii de sine
sau cu inițierea, integrarea în cumpătare.
130. Toate relele din lume au ajuns ca la carte și mai ales ca în
Cartea Sfântă.
131. Dacă nu vrei să fii clasat ca soldat în credință, ieși de pe Facebook,
din internet cu totul și lucrul acesta sigur nu e cu neputință. Aici
vei fi rănit, vei fi doar un solitar sedus de frivolitate excesivă din
matca ei și mulți prieteni vor o mână caldă, o privire vie și nu le
da prin net doar o iubire cu sentință.
132. Idolii și azi dacă nu fugi de ei dau ei peste tine… mașinile, bolile
telefonului, orbirea provenită din vizionare excesivă etc., dar
mai ales facturile…
133. Bunătatea, credincioșia, dreptatea, sunt jertfe care îți consumă
sufletul dăruindu-le, de aceea reînnoiește-le zilnic de la Hristos,
pentru că prietenii, familia și chiar dușmanii au nevoie de ele,
sunt munca iubirii sufletului tău.
134. Dacă n-ai băut aghiazmă, har tu sfințitor tot ai, în credință n-o
iei razna și în adevăr tot stai.
135. Alchimia iubirii nu stă în dezmierdări înșelătoare afectate sau
în sentimentalismul religios exacerbat, ci în legătura intimității,
a comuniunii cu cuvintele și poruncile dragostei Lui, prin întipărirea
Duhului pe tablele inimii, dăinuite până la noi spre
împlinire prin har.
136. Omul bun și pomul copt, când or să aibă noroc vor da roade
cu grămada, de i se va duce vestea soiului la toate națiunile,
LIVIU AUREL DIACONU
34
spre slava Celui ce Îl va reumple an de an cu mari jertfelnice
binecuvântate de flori și fructe proaspete pline de gust și
înnoitoare în putere.
137. Dacă faci lucruri numai și numai pentru paradă, se vor strecura
prostii și stereotipii nehrănitoare în cavalcadă și vei pica în lațul
oamenilor lumești în a lor sfadă, așa cât te crezi de tare, tu vei
pica și-aluneca în a păcatului grămadă.


Publicat de: Diaconu Liviu la data de: 20-10-2014, 9:44 pm
Cuvinte cheie: Aforisme | Ganduri frumoase | extrapolari spirit biblic | apa de gelozie | lansare carte



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Lucrurile isi ocupa adevaratul loc in amintire, cu zece ani mai tarziu.
Autor: Jean Anouilh - Categorie: Amintiri .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 51 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Silvia Bebereche - 25-05-2018, 10:16 am

Silvia Bebereche - 25-05-2018, 10:14 am

Silvia Bebereche - 16-05-2018, 9:45 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 09-05-2018, 9:29 pm

Silvia Bebereche - 09-05-2018, 1:33 am

Silvia Bebereche - 09-05-2018, 1:31 am

Contact Cultural - Mircea Duca - 07-05-2018, 8:14 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 65 ani
Texte publicate: 17


Fara Poza

Contact Cultural - Mircea Duca
S-a nascut in data de 31-Martie-1978
, Judet: Cluj
Varsta: 40 ani
Texte publicate: 19

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects